Papa Leon: Sperăm în ceea ce încă nu vedem
25.10.2025, Vatican (Catholica) - „Ați ajuns la capătul pelerinajului vostru”, le-a spus Papa Leon pelerinilor la audiența jubiliară de sâmbătă, „dar acum, la fel ca discipolii lui Isus, trebuie să învățăm să trăim într-o lume nouă”. Sfântul Părinte le-a reamintit că „Jubileul ne-a făcut pelerini ai speranței tocmai din acest motiv: totul trebuie văzut acum în lumina Celui Răstignit. În această speranță suntem mântuiți.” În același timp, trebuie să îl lăsăm pe Isus „să ne educe privirea”, astfel încât, în ciuda „multelor contraste și ciocniri dintre multe opoziții” pe care le experimentăm, să învățăm că „iubirea a biruit”.
Speranța înseamnă a nu ști
Folosind exemplul lui Nicolaus Cusanus, Papa Leon a explicat că speranța rămâne chiar și atunci când nu cunoaștem toate răspunsurile. A explicat că, în vremurile tulburi ale secolului al XV-lea, Nicolaus nu putea vedea unitatea Bisericii, nici perspectiva păcii într-o epocă în care creștinismul era amenințat de forțe externe. Cu toate acestea, a spus Sfântul Părinte, a continuat să spere, păstrându-și credința în umanitate, înțelegând că „există părți opuse care trebuie ținute împreună, că Dumnezeu este un mister în care ceea ce este în tensiune găsește unitate”. Nicolaus, a continuat, „știa că nu știe și astfel a ajuns să înțeleagă realitatea din ce în ce mai profund”. „Ce dar minunat pentru Biserică!”, a spus Papa. „Ce chemare la înnoirea inimii!” De la Nicolaus, a continuat, Biserica poate învăța să facă loc, să țină împreună contrariile, să spere în ceea ce nu se vede încă.
O călătorie a speranței
Papa Leon a continuat să aplice aceste lecții Bisericii de astăzi, care se confruntă cu atât de multe întrebări, întrebări ale tinerilor, ale săracilor, ale femeilor și ale celor care au fost reduși la tăcere sau condamnați pentru că sunt diferiți de majoritate. „Ce timp binecuvântat! Atâtea întrebări!”, a spus el, adăugând: „Biserica devine expertă în umanitate atunci când merge alături de umanitate și poartă în inima sa ecoul întrebărilor ei!” Recunoscând că nu avem răspunsuri la toate întrebările, a insistat: „A spera nu înseamnă a ști… Dar noi îl avem pe Isus. Noi îl urmăm pe Isus. Și astfel sperăm în ceea ce încă nu vedem”. Și astfel, a spus el, „să mergem înainte ca exploratori în lumea nouă a Celui Înviat”. Călătoria, a concluzionat el, nu este doar pentru Biserică, ci pentru întreaga umanitate – o „călătorie a speranței”.
