Papa Leon: Să edificăm o Biserică mai smerită și mai primitoare
26.10.2025, Vatican (Catholica) - În timpul Liturghiei pentru Jubileul Echipelor Sinodale și al Organismelor Participative din Bazilica San Pietro, Papa Leon al XIV-lea i-a invitat pe toți participanții să reflecteze asupra „misterului Bisericii”. El le-a reamintit că Biserica nu este doar o instituție religioasă cu ierarhii și structuri. Mai degrabă, Biserica este „semnul vizibil al uniunii dintre Dumnezeu și umanitate”, unde Dumnezeu îi unește pe toți într-o singură familie unită în iubire. Prin contemplarea semnificației comuniunii ecleziale – creată și păstrată de Duhul Sfânt -, Pontiful a explicat că putem începe să înțelegem ce sunt echipele sinodale și organismele participative. „Ele exprimă ceea ce se întâmplă în interiorul Bisericii, unde relațiile nu răspund logicii puterii, ci celei a iubirii”, a subliniat el, accentuând că cel mai important lucru în comunitatea creștină este viața spirituală.
Mai presus de toate, Sfântul Părinte i-a îndemnat pe toți participanții să își amintească că iubirea este regula supremă în Biserică. „Nimeni nu este chemat să domine; toți sunt chemați să slujească”, a explicat el, „Nimeni nu este exclus; toți suntem chemați să participăm.” Prin urmare, suntem cu toții chemați să căutăm împreună adevărul în întregime. Această invitație la „unitate” reiterează chemarea la comuniune în cadrul Bisericii. Amintind cuvintele predecesorului său, Papa Francisc, din ultimul său mesaj de Postul Mare, a reflectat asupra ideii de „a merge împreună”. Pontiful argentinian sublinia atunci că „creștinii sunt chemați să meargă alături de ceilalți și niciodată ca niște călători singuratici”.
Chemarea de a merge împreună, a subliniat Pontiful, este ceea ce le lipsea fariseului și vameșului din parabola evanghelică. Deși se află în același loc, ei sunt divizați și nu comunică. „Amândoi urmează aceeași cale, dar nu merg împreună. Amândoi se roagă Tatălui, dar fără a fi frați și fără a avea nimic în comun.” Papa a explicat că această separare provine mai ales din atitudinea fariseului, deoarece rugăciunea lui, „deși aparent adresată lui Dumnezeu, este doar o oglindă în care se privește, se justifică și se laudă pe sine”. El se simte superior vameșului și îl privește de sus. Astfel, se concentrează mai mult pe sine decât pe relația sa cu Dumnezeu și cu ceilalți. Sfântul Părinte a avertizat că acest lucru se poate întâmpla și în comunitatea creștină, când ego-urile prevalează asupra comunității, ducând la un individualism care face imposibile relațiile adevărate și frățești. Se poate întâmpla și când cineva se crede mai bun decât ceilalți.
Însă, a continuat Papa, în loc să ne concentrăm asupra fariseului, ar trebui să ne uităm la vameș. Smerenia lui ne amintește că, în cadrul Bisericii, cu toții avem nevoie de Dumnezeu și unii de alții. Trebuie să ne ascultăm și să ne iubim unii pe alții și să ne bucurăm să mergem împreună, pentru că Cristos aparține celor smeriți. Papa Leon a subliniat modul în care echipele sinodale și organismele participative sunt o imagine a Bisericii care trăiește în comuniune unii cu alții. Ascultând Duhul Sfânt cu un spirit de dialog, fraternitate și parrhesia (a spune adevărul deschis și cu curaj), putem răspunde chemării de a merge împreună în căutarea lui Dumnezeu.
Pontiful a explicat că, dacă respingem clericalismul și vanitatea, putem crea o Biserică mai primitoare și mai colegială. Cu această abordare, putem trăi cu încredere în mijlocul tensiunilor din Biserică – unitate și diversitate, tradiție și noutate, autoritate și participare. „Nu este vorba de a rezolva [tensiunile] prin reducerea uneia la cealaltă, ci de a permite ca ele să fie purificate de Duhul Sfânt, astfel încât să poată fi armonizate și orientate către un discernământ comun”, a argumentat Sfântul Părinte. Membrii echipelor sinodale și ai organismelor participative înțeleg că discernământul eclezial necesită libertate interioară, smerenie, rugăciune și încredere. Nu este niciodată doar opinia unei singure persoane. Papa Leon i-a îndemnat pe toți cei prezenți să viseze și să îndrăznească să edifice o Biserică mai smerită, care „se apleacă pentru a spăla picioarele umanității; o Biserică ce nu judecă așa cum fariseul îl judecă pe vameș, ci devine un loc primitor pentru toți”.
