Volumul „Iuliu Hossu, Epistole Pastorale” – ediție completată
27.10.2025, Cluj (Catholica) - În Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Față”, catedrala în care a slujit Arhiereul Iuliu Hossu, a fost prezentat duminică, 26 octombrie 2025, volumul „Iuliu Hossu, Epistole Pastorale”, apărut recent la Editura Viața Creștină a Eparhiei de Cluj-Gherla și îngrijit de Lidia Farțade și pr. Daniel Avram. După o primă ediție, apărută în anul beatificării Episcopilor greco-catolici martiri – 2019 -, cuprinzând pastoralele la Învierea Domnului ale Episcopului Iuliu Hossu, actuala lucrare cuprinde epistolele pastorale redactate de acesta în perioada 1920-1948 cu ocazia sărbătorilor Paștilor, Crăciunului și Anului Nou. Volumul, format 16×23, 352 de pagini, poate fi comandat de pe site-ul Editurii Viața Creștină.
În Prefața lucrării, pr. Daniel Avram, directorul Editurii, identifică în conținutul acestor scrisori trei aspecte fundamentale ale gândirii și trăirii pastorale ale Episcopului. „În primul rând, se poate observa că scrisorile pastorale ale Episcopului Iuliu Hossu au un solid substrat biblic. Chiar dacă nu toate referințele din Sfânta Scriptură sunt redate cu exactitate sau însoțite de trimiteri precise, conținutul pastoralelor poartă, fără îndoială, amprenta profundă a cuvântului biblic. … Acest aspect este de o importanță deosebită, deoarece, ca un adevărat păstor de suflete, Episcopul Iuliu Hossu s-a preocupat să transmită preoților, iar prin ei tuturor credincioșilor, dorința și chemarea spre o cunoaștere mai profundă a Cuvântului lui Dumnezeu – singurul care are puterea de a transforma cu adevărat viața oamenilor.”
„Al doilea aspect important, care merită evidențiat și care răsună ca un adevărat refren în scrisorile pastorale, este atenția constantă față de vremurile istorice pe care le traversau țara și Biserica. Sunt perioade adesea dificile, marcate de încercări și nesiguranță, care cer o privire lucidă și o credință puternică. Episcopul Hossu îi îndeamnă mereu pe credincioși să înțeleagă sensul profund al timpurilor pe care le trăiesc și, mai ales, în mijlocul acestor momente tulburi, să nu se îndepărteze de Dumnezeu și să nu-și piardă credința. Pentru el, istoria nu este doar un decor trecător, ci un loc de manifestare a providenței divine, în care fiecare creștin este chemat să rămână statornic în credință și în nădejde.”
„Cel de-al treilea aspect ce străbate scrisorile pastorale ale Episcopului Iuliu Hossu este chemarea la rugăciune și la pace, dorința sa adâncă, împărtășită credincioșilor prin preoți, de a vedea popoarele trăind în înfrățire și iubire creștină. Episcopul îndeamnă mereu la reclădirea unei lumi noi, întemeiată pe iubire și solidaritate, după momentele de grea încercare prin care omenirea trecuse în urma războaielor. … Pentru Episcopul Iuliu Hossu, pacea nu este doar absența războiului, ci rodul unei inimi împăcate cu Dumnezeu, o stare care se revarsă apoi asupra lumii, transformând-o.”
Gelu Hossu, scriitor și președinte al Asociației „Cardinal Iuliu Hossu”, le-a vorbit credincioșilor prezenți duminică, 26 octombrie, în catedrală, în sărbătoarea Sfântului Dumitru, Izvorâtorul de mir, despre noua apariție prin care cuvintele Cardinalului martir ajung și la creștinii de astăzi – și ele izvorâtoare de mir tămăduitor pentru suflet. Pe pagina sa de Facebook, Gelu Hossu a împărtășit câteva gânduri despre această lucrare: „Inițiativa editorială a acestui volum aparține Episcopului de dragă amintire Florentin Crihălmeanu, care spunea că pastoralele reprezintă «patrimoniul de spiritualitate» al activității Episcopului Iuliu Hossu. Într-adevăr, fiindcă a fost arestat și închis în perioada comunistă, aceste pastorale, alături de caietele de memorii, scrise în domiciliul forțat de la Căldărușani, sunt astăzi pentru noi «tezaurul de credință» al Fericitului Episcop martir.”
„Care este diferența dintre «Pastorale» și «Memorii»? Pastoralele au fost scrise la căldura și lumina cabinetului rezidențial, Memoriile, în frigul și întunericul chiliei în care era închis. Și unele și altele sunt însă la fel de luminoase, la fel de călduroase. Ele sunt construite pe marile concepte creștine: Nașterea, Moartea și Învierea. Stilul scriitoricesc al pastoralelor este împrumutat de la Apostolul Pavel (considerat pe bună dreptate primul jurnalist) și este transpus cu sensibilitate poetică în lumea modernă.” Gelu Hossu evidențiază în continuare și el câteva teme esențiale ale creștinătății care sunt tratate în aceste Pastorale, teme „care răzbesc în lumea întreagă”.
În privința temei războiului și a păcii, ne spune scriitorul, „Iuliu Hossu a cunoscut războiul în esența lui cea mai hâdă, în oroarea lui indescriptibilă, în tenebroasele lui manifestări ale suferinței înainte de moarte. A trăit ambele conflagrații. În Primul Război Mondial a fost capelan militar și a vizitat toate spitalele din Imperiul Austro-Ungar. I-a văzut Morții adevărata față și a înfruntat-o prin rugăciune și vorbă bună la căpătâiul soldaților muribunzi. În al Doilea Război Mondial a păstorit românii din Ardealul ocupat și a asistat la suferințele evreilor închiși în ghetoul de la Fabrica de Cărămidă din Cluj. A fost arestat la începutul Primului Război Mondial, când se întorcea de la Lourdes, ca «supus austriac». A fost arestat la finele celui de-al Doilea Război Mondial (1 septembrie 1944), ca spion al României.”
„Cunoscând pe viu aceste suferințe, Iuliu Hossu vedea pacea dintr-o perspectivă mult mai profundă decât cea politică. Într-una din pastorale își începea argumentația de la salutul țăranului român: «Bună pace! Mergi în bună pace!» Spunea Iuliu Hossu că pacea cea bună nu e cea a oamenilor de stat, clădită pe nisipuri mișcătoare, ci e cea a Domnului”. O altă temă este cea a sufletului: „«Nu este putere în lume să poată înlocui sufletul», scrie Iuliu Hossu în pastorala de Înviere a anului 1930. Va cunoaște acest adevăr în profunzimea lui în Penitenciarul de la Sighet, de unde trimitea «epistole pastorale» cu puterea acestui suflet, pe care-l numea «Cetate Nebiruită», acolo unde nu poate pătrunde decât Domnul.”
Scriitorul Gelu Hossu încheie cu un îndemn: „Pastoralele au timpul lor liturgic: Paștile, Crăciunul, Postul, Anul Nou. Acest timp liturgic concurează însă cu timpul profanului, iar cuvintele pastoralelor trec adeseori prin urechile noastre precum un sunet de fond. Cuvinte frumoase, dar fără înțeles. Sensul cuvintelor ne scapă printre degetele minții și sufletului. Să citim aceste pastorale pe îndelete, la lumina lămpii, câte una în fiecare seară. În cei cu somnul șubred se va așterne liniștea nocturnă. În cei cu somnul prea adânc se va trezi conștiința.”
