Papa Leon: Corurile sunt chemate să fie un semn al unității Bisericii
23.11.2025, Vatican (Catholica) - Sărbătorind Jubileul Corurilor în solemnitatea lui Cristos Regele, Papa Leon al XIV-lea a invitat coriștii și muzicienii să își redescopere slujirea ca o slujire a iubirii, unității și sinodalității în Biserică. Prezidând Liturghia din Bazilica San Pietro, Sfântul Părinte a reflectat asupra psalmului responsorial al zilei, observând că liturgia „ne invită… să mergem împreună în laudă și bucurie spre întâlnirea cu Domnul Isus Cristos, Regele Universului”. Domnia lui Cristos, a spus el, nu se dezvăluie în putere, ci în dăruire: „Puterea Sa este iubirea, tronul Său este Crucea”, din care „Împărăția Sa strălucește peste lume”.
Adresându-se miilor de coriști reuniți pentru jubileul lor, Suveranul Pontif a spus că muzica sacră este înrădăcinată în misterul iubirii divine. „Cântatul aparține celor care iubesc”, a amintit el, citându-l pe Sfântul Augustin. Cei care cântă, a adăugat el, „dau expresie iubirii, dar și durerii, tandreții și dorinței care sălășluiesc în inimile lor”. Papa a descris muzica drept un dar al umanității care transmite ceea ce cuvintele singure nu pot exprima. În viața Bisericii, a spus el, cântecul devine „cântecul nou” pe care Cristos cel Înviat îl înalță către Tatăl, la care cei botezați participă drept „cântăreți ai harului” care manifestă „bucuria vieții noi în Cristos”.
Papa Leon al XIV-lea a încurajat corurile să își vadă activitatea ca un model de unitate eclezială. Citându-l din nou pe Sfântul Augustin, a invitat coriștii să „cânte în timp ce mergem”, ca niște călători susținuți de speranță. „A face parte dintr-un cor înseamnă să avansăm împreună… să ne consolăm frații și surorile în suferința lor… și să îi încurajăm atunci când dificultățile par să prevaleze”. De asemenea, s-a inspirat din scrierile Sfântului Ignațiu al Antiohiei, care vedea în vocile unite un simbol al armoniei Bisericii: „Din unitatea și iubirea voastră armonioasă, cântați-i lui Isus Cristos… preluând la unison cântarea lui Dumnezeu”.
Sfântul Părinte le-a amintit membrilor de cor că slujirea lor este „o adevărată slujire care necesită pregătire, angajament… și, mai presus de toate, o viață spirituală profundă”, astfel încât să îi poată ajuta pe alții să se roage prin cântecul lor. A avertizat împotriva transformării muzicii liturgice într-un spectacol: „Nu sunteți pe scenă, ci mai degrabă o parte a [comunității]”, chemați să promoveze unitatea mai degrabă decât „ostentația”, care ar împiedica participarea deplină a credincioșilor. Corul, a remarcat el, este „o mică familie” în care pot apărea tensiuni, dar rămâne „un simbol al Bisericii, care… merge prin istorie lăudându-l pe Dumnezeu”, chiar și în mijlocul încercărilor. Papa Leon al XIV-lea a încheiat prin a-i încredința pe toți coriștii Sfintei Cecilia, „care a înălțat cel mai frumos cântec de dragoste prin viața sa… dăruindu-se în întregime lui Cristos”.
