Papa Leon: Mă gândeam să mă pensionez, dar în schimb m-am predat lui Dumnezeu
02.12.2025, Vatican (Catholica) - „În primul rând, vreau să vă mulțumesc tuturor celor care ați muncit atât de mult; aș dori să transmiteți acest mesaj și celorlalți jurnaliști, atât din Turcia, cât și din Liban, care au lucrat pentru a transmite mesajele importante ale acestei călătorii. Și voi toți meritați aplauze pentru această vizită.” Papa Leon al XIV-lea i-a salutat cu aceste cuvinte pe cei 81 de jurnaliști aflați la bordul zborului de la Beirut la Roma, înainte de a răspunde la mai multe întrebări, vorbind în engleză, italiană și spaniolă. A vorbit despre călătoria sa apostolică ce tocmai s-a încheiat, despre Orientul Mijlociu, despre războiul din Ucraina, despre prezența Europei în negocierile de pace și despre situația din Venezuela. De asemenea, a primit un cadou de la un corespondent libanez: o pictură realizată în direct la televiziune în ultimele zile, care îl înfățișează pe el și locurile simbolice pe care le-a vizitat în Țara Cedrilor.
Joe Farchakh (LBC International): Sunteți un Papă american care conduce un proces de pace. Întrebarea mea este dacă vă veți folosi contactele cu președintele Donald Trump și cu prim-ministrul Benjamin Netanyahu. În avion, ați spus că Vaticanul este un prieten al Israelului. Veți ridica problema opririi agresiunii Israelului împotriva Libanului? Și este posibilă o pace durabilă în regiune?
– Mai întâi de toate, da, cred că pacea durabilă este realizabilă. Cred că atunci când vorbim despre speranță, când vorbim despre pace, când privim spre viitor, o facem pentru că eu cred că este posibil ca pacea să vină din nou în regiune și să vină în țara dvs, în Liban. De fapt, am început deja, într-un mod foarte restrâns, câteva conversații cu unii dintre liderii din locurile pe care le-ați menționat și intenționez să continui să fac acest lucru, personal sau prin intermediul Sfântului Scaun, pentru că avem relații diplomatice cu majoritatea țărilor din regiune și sperăm, cu siguranță, să continuăm să lansăm acel apel la pace despre care am vorbit chiar la sfârșitul Liturghiei de astăzi.
Imad Atrach (Sky News Arabia): În ultimul dvs. discurs, a existat un mesaj clar către autoritățile libaneze de a negocia. Să negocieze, să dialogheze, să construiască. Va face Vaticanul ceva concret în această privință? Aseară v-ați întâlnit cu un reprezentant al șiiților. Înainte de vizita dvs, Hezbollah v-a trimis un mesaj; nu știu dacă l-ați primit, dacă l-ați citit. Ce ați putea să ne spuneți despre acest lucru? Vă mulțumesc foarte mult pentru că ați vizitat Libanul, ceea ce a fost un vis pentru noi.
– Un aspect al acestei călătorii, care nu a fost motivul principal – pentru că vizita a fost concepută cu teme ecumenice în minte, cu tema Niceea, întâlnirea cu Patriarhii catolici și ortodocși și căutarea unității în Biserică – dar, de fapt, în timpul acestei călătorii, am avut, de asemenea, întâlniri personale cu reprezentanți ai diferitelor grupuri care reprezintă autoritățile politice, oameni sau grupuri care au ceva de-a face cu conflictele interne sau chiar internaționale din regiune. Activitatea noastră nu este în primul rând ceva public, ceva ce să proclamăm pe străzi; este oarecum în spatele cortinei. Este ceva ce am făcut deja și vom continua să facem pentru a convinge părțile să depună armele, să renunțe la violență și să vină împreună la masa dialogului: pentru a căuta răspunsuri și soluții care nu sunt violente, dar care pot fi mai eficiente.
– Imad Atrach: Mesajul de la Hezbollah?
– Da, l-am văzut. În mod clar, din partea Bisericii există propunerea ca ei să depună armele și să căutăm dialogul. Dar dincolo de aceasta, prefer să nu comentez în acest moment.
Cindy Wooden, CNS: Sfinte Părinte, ați spus acum câteva luni că a fi Papă presupune o curbă de învățare. Când ați sosit ieri la Harissa, cu primirea călduroasă, părea că ați spus „uau”. Ne puteți spune ce învățați? Care este cel mai dificil lucru de învățat pentru dvs ca Papă? Și nu ne-ați spus nimic nici despre ce ați simțit în Conclav, când a devenit clar ce se întâmplă. Ne puteți spune câte ceva despre aceasta?
– Ei bine, primul meu comentariu ar fi că acum un an sau doi și eu m-am gândit să mă retrag într-o zi. Se pare că ați primit acest dar; unii dintre noi vor continua să lucreze. (A făcut referire la faptul că dna Wooden se pensionează în decembrie, n.r.) Conclavul în sine… cred foarte strict în secretul Conclavului, chiar dacă știu că au existat interviuri publice în care au fost dezvăluite unele lucruri. I-am spus unei reporterițe cu o zi înainte de a fi ales, m-a prins pe stradă că mă duceam să iau prânzul vizavi, și mi-a spus: „Ce credeți? Ați devenit unul dintre candidați!” Iar eu i-am spus simplu: „Totul este în mâinile lui Dumnezeu”. Și cred acest profund acest lucru.
Unul dintre voi, un jurnalist german aici, mi-a spus zilele trecute: „Spuneți-mi o carte, în afară de Sfântul Augustin, pe care am putea-o citi pentru a înțelege cine este Prevost”. Și m-am gândit la câteva, dar una dintre ele este o carte numită „Practica prezenței lui Dumnezeu”. Este o carte foarte simplă, scrisă de cineva care nici măcar nu își dă numele de familie, fratele Laurențiu; scrisă cu mulți ani în urmă. Dar descrie, dacă vreți, un tip de rugăciune și de spiritualitate în care cineva pur și simplu își dă viața Domnului și îl lasă pe Domnul să conducă. Dacă vreți să știți ceva despre mine, aceasta a fost spiritualitatea mea timp de mulți ani. În mijlocul marilor provocări, trăind în Peru în timpul anilor de terorism, fiind chemat să slujesc în locuri în care nu credeam că voi fi chemat vreodată să slujesc. Am încredere în Dumnezeu, iar acest mesaj este ceva ce împărtășesc tuturor oamenilor.
Deci, cum a fost? M-am resemnat când am văzut cum merg lucrurile și mi-am spus că aceasta ar putea fi o realitate. Am respirat adânc și mi-am spus: „Iată-ne, Doamne, Tu ești la conducere, Tu ne conduci”. Nu știu dacă am spus „uau” aseară. În sensul că fața mea este foarte expresivă, dar de multe ori sunt amuzat de modul în care jurnaliștii îmi interpretează fața. Adică, este interesant; uneori primesc idei foarte bune de la voi toți, pentru că voi credeți că îmi puteți citi gândurile sau fața. Și nu este – nu aveți întotdeauna dreptate.
Am fost la Jubileul Tineretului, unde au fost peste 1 milion de tineri. Noaptea trecută a fost o mulțime mică. Este întotdeauna minunat pentru mine; mă gândesc: „Acești oameni sunt aici pentru că vor să îl vadă pe Papă”, dar îmi spun: „Sunt aici pentru că vor să îl vadă pe Isus Cristos și vor să vadă un mesager al păcii”, în acest caz în special. Așadar, le ascult entuziasmul și le aud răspunsul la acest mesaj – acest entuziasm este impresionant. Sper să nu obosesc niciodată să apreciez tot ceea ce arată acești tineri.
Gian Guido Vecchi (Corriere della Sera): Trăim ore de mare tensiune între NATO și Rusia; se vorbește de război hibrid, de perspective de atacuri cibernetice și altele de acest gen. Vedeți riscul unei escaladări, al unui conflict dus mai departe cu noi mijloace, așa cum au raportat liderii NATO? Și, în acest climat, pot exista negocieri pentru o pace justă fără Europa, care în ultimele luni a fost exclusă sistematic de președinția americană?
– Aceasta este, în mod evident, o problemă importantă pentru pacea în lume, dar Sfântul Scaun nu are o implicare directă, deoarece nu suntem membri ai NATO și nici ai discuțiilor de până acum, chiar dacă de multe ori am cerut o încetare a focului, am cerut dialog și nu război. Este un război cu multe aspecte: cu proliferarea armelor, cu toată producția de armament în desfășurare, cu atacurile cibernetice, cu energia. Acum că vine iarna, există o problemă serioasă în acest domeniu. Este clar că, pe de o parte, președintele Statelor Unite se gândește că poate promova un plan de pace pe care ar dori să îl pună în aplicare și care, cel puțin la început, este fără Europa.
Dar prezența Europei este importantă, iar această primă propunere a fost, de asemenea, modificată din cauza a ceea ce a spus Europa. Concret, cred că rolul Italiei ar putea fi foarte important. Din punct de vedere cultural și istoric, Italia are capacitatea de a acționa ca un intermediar în mijlocul unui conflict care există între diferite părți: Ucraina, Rusia, Statele Unite… În acest sens, aș sugera că Sfântul Scaun ar putea încuraja acest tip de mediere și că ar trebui să căutăm – și ar trebui să căutăm împreună – o soluție care poate oferi cu adevărat pace, o pace dreaptă, în acest caz în Ucraina.
Elisabetta Piqué (La Nación): Drapelul libanez are aceleași culori ca drapelul Peru. Este acesta un semn că veți face o vizită în America Latină în a doua jumătate a anului viitor, combinând-o cu Argentina și Uruguay? Lăsând gluma la o parte, ce vizite pregătiți pentru anul viitor? Și, în plus, vorbind despre America Latină, există o mare tensiune din cauza a ceea ce se întâmplă în Venezuela. Există un ultimatum din partea președintelui Trump către Maduro de a demisiona, de a părăsi puterea, și o amenințare de a-l înlătura printr-o operațiune militară. Ce părere aveți despre acest lucru?
– În ceea ce privește vizitele, nu există nimic absolut sigur; sper să efectuez o vizită în Africa. Aceasta ar fi posibil să fie următoarea călătorie.
Piqué: Unde?
– Africa, Africa. Personal, sper să merg în Algeria pentru a vizita locurile Sfântului Augustin, dar și pentru a continua dialogul, pentru a construi punți între lumea creștină și cea musulmană. În trecut, într-un alt rol, am avut deja ocazia să vorbesc despre acest subiect. Este interesant: figura Sfântului Augustin ajută foarte mult ca punte, deoarece în Algeria este foarte respectat ca fiu al patriei. Acesta este un aspect. Apoi mai sunt și alte țări, dar lucrăm la acest lucru. În mod clar, mi-ar plăcea foarte mult să vizitez America Latină, Argentina și Uruguay, care așteaptă vizita Papei. Cred că și Peru m-ar primi, iar dacă merg în Peru ar fi și multe țări vecine, dar planul nu este încă definit.
În ceea ce privește Venezuela, la nivelul Conferinței Episcopale și cu Nunțiul, încercăm să găsim o modalitate de a calma situația, căutând în primul rând binele oamenilor, pentru că în aceste situații oamenii sunt cei care suferă, nu autoritățile. Pe de o parte, se pare că a existat o conversație telefonică între cei doi președinți; pe de altă parte, există acest pericol, această posibilitate, că ar putea exista o acțiune, o operațiune, inclusiv o invadare a teritoriului venezuelean. Cred din nou că este mai bine să căutăm dialogul în cadrul acestei presiuni, inclusiv presiune economică, dar căutând o altă modalitate de a aduce schimbarea, dacă Statele Unite decid să facă acest lucru.
