Papa Leon: Să promovăm unitatea autentică, înțelegerea, respectul, relațiile de prietenie
02.12.2025, Vatican (Catholica) - „Cu cât putem promova mai mult unitatea autentică și înțelegerea, respectul și relațiile umane de prietenie și dialog în lume, cu atât există o mai mare posibilitate să lăsăm deoparte armele războiului, să lăsăm deoparte neîncrederea, ura, animozitatea care s-a acumulat atât de des.” Aceasta a fost una dintre ideile exprimate de Papa Leon al XIV-lea în dialogul avut cu cei 81 de jurnaliști aflați la bordul zborului de la Beirut la Roma. Pontiful a răspuns în engleză, italiană și spaniolă. A și primit un cadou: o pictură a unui corespondent libanez.
Michael Corre, La Croix: Bună ziua. Sanctitatea Voastră, vă mulțumesc pentru această călătorie foarte interesantă. Ați vorbit despre a continua să construiți punți între lumi diferite. Aș dori să vă întreb: unii catolici din Europa cred că islamul este o amenințare la adresa identității creștine a Occidentului. Au dreptate și ce le-ați spune?
– Toate conversațiile pe care le-am avut în timpul disponibil, atât în Turcia, cât și în Liban, inclusiv cu mulți musulmani, au fost concentrate tocmai pe tema păcii și a respectului pentru oamenii de religii diferite. Știu că, de fapt, nu a fost întotdeauna așa. Știu că în Europa există de multe ori temeri care sunt prezente, dar de multe ori generate de persoane care sunt împotriva imigrației și care încearcă să țină la distanță oamenii care pot fi dintr-o altă țară, dintr-o altă religie, dintr-o altă rasă. Și în acest sens, aș spune că trebuie să lucrăm cu toții împreună; una dintre valorile acestei călătorii este tocmai aceea de a atrage atenția lumii asupra posibilității dialogului și prieteniei între musulmani și creștini.
Cred că una dintre marile lecții pe care Libanul le poate da lumii este tocmai aceea de a arăta o țară în care islamul și creștinismul sunt prezente și sunt respectate și că există posibilitatea de a trăi împreună și de a fi prieteni. Povești, mărturii, martori pe care i-am auzit chiar și în ultimele două zile despre oameni care se ajută reciproc; creștini cu musulmani, ambii având satele distruse, de exemplu, spuneau că pot veni laolaltă și lucra împreună. Cred că acestea sunt lecții care ar fi important să fie auzite și în Europa sau America de Nord. Poate ar trebui să fim mai puțin temători și să căutăm modalități de a promova dialogul autentic și respectul.
Anna Giordano (Radio Ard): Biserica din Liban este sprijinită și de Biserica germană. Există, de exemplu, câteva agenții de ajutor germane foarte active în Liban. Deci, și din acest punct de vedere, este important ca Biserica germană să rămână o Biserică puternică. Probabil știți că există acest (Synodaler Weg), Calea sinodală, un proces de schimbare în desfășurare în Biserica Germană. Credeți că acest proces poate fi o modalitate de a întări Biserica? Sau este invers? Și de ce?
– Calea sinodală nu este unică pentru Germania; întreaga Biserică a sărbătorit un Sinod și sinodalitatea în ultimii ani. Există unele asemănări mari, dar există și unele diferențe marcate între modul în care Calea sinodală a fost dusă mai departe în Germania și modul în care ar putea continua în Biserica universală. Pe de o parte, aș spune că există cu siguranță loc pentru respectarea inculturării. Faptul că într-un loc sinodalitatea este trăită într-un anumit fel, iar în alt loc este trăită diferit, nu înseamnă că va exista o ruptură sau o fractură. Cred că este foarte important să ne amintim acest lucru. În același timp, sunt conștient că mulți catolici din Germania cred că anumite aspecte ale Căii sinodale care a fost celebrată în Germania până acum nu reprezintă propria lor speranță pentru Biserică sau propriul lor mod de a trăi Biserica.
Prin urmare, este nevoie de dialog și de ascultare în continuare în Germania însăși, astfel încât vocea nimănui să nu fie exclusă, astfel încât vocea celor care sunt mai puternici să nu reducă la tăcere sau să înăbușe vocea celor care ar putea fi, de asemenea, foarte numeroși, dar care nu au un loc unde să vorbească și să permită ca propriile lor voci și propriile lor expresii de participare la Biserică să fie ascultate. În același timp, după cum știți, sunt sigur, grupul de Episcopi germani s-a întâlnit, în ultimii doi ani, cu un grup de Cardinali din Curia Romană. Există un proces în curs de desfășurare și acolo, pentru a încerca să se asigure faptul că această Cale sinodală germană nu se îndepărtează, dacă vreți, de ceea ce trebuie să fie considerat o cale a Bisericii universale. Sunt sigur că acest lucru va continua. Bănuiesc că vor fi unele ajustări făcute de ambele părți în Germania, dar cu siguranță sper că lucrurile vor funcționa pozitiv.
Rita El-Mounayer (Sat-7 International): Suntem patru canale creștine diferite care difuzează în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, două în arabă, unul în farsi și unul în turcă. În primul rând, aș dori să vă mulțumesc pentru că acordați un timp pentru poporul libanez. Eu însumi sunt un copil al războiului și știu cât de mult înseamnă să primești o îmbrățișare din partea Sanctității Voastre, o bătaie pe umăr și să spui că totul va fi bine. Și ceea ce m-a frapat este mottoul dvs: „În Unul suntem una”. Acest motto vorbește despre construirea de punți între diferite confesiuni creștine, între religii și, de asemenea, între vecini, ceea ce uneori poate fi un pic dificil. Așadar, întrebarea mea este, din perspectiva dvs, ce dar unic poate oferi Biserica din Orientul Mijlociu – cu toate lacrimile, rănile, provocările și istoria sa trecută – Bisericii din Occident și din lume?
– Permiteți-mi să îmi prefațez răspunsul spunând că astăzi oamenii care au crescut într-o societate foarte individualistă – tinerii care au petrecut o perioadă semnificativă de timp în timpul pandemiei din cauza COVID și ale căror relații personale sunt de multe ori foarte izolate, în realitate pentru că sunt doar prin intermediul ecranelor calculatoarelor sau al smartphone-urilor – ei se întreabă uneori: „De ce ar trebui să vrem să fim una? Eu sunt un individ și nu îmi pasă de ceilalți”. Și cred că există un mesaj foarte important aici pentru a spune tuturor oamenilor că unitatea, prietenia, relațiile umane, comuniunea, sunt extrem de importante și extrem de valoroase. Dacă nu din alt motiv, atunci exemplul pe care l-ați menționat despre cineva care a trăit un război sau care a suferit și are dureri, ce poate însemna pentru el o îmbrățișare.
Ce poate face această expresie foarte umană, reală, sănătoasă de îngrijire personală pentru a vindeca inima altcuiva? La nivel personal, acest lucru poate deveni, dacă vreți, un nivel comun, un nivel comunitar care ne unește pe toți și ne ajută să înțelegem, iar respectul față de celălalt merge mult dincolo de: „Păstrează distanța; eu rămân aici, iar tu stai acolo și nu vom avea nici o interacțiune”. Ci înseamnă construirea unor relații care îi vor îmbogăți pe toți oamenii. Cu acest mesaj, cu siguranță, mottoul meu este datorită lui Cristos: „În Cristos, care este unul, noi toți suntem una”. Dar nu este definit, dacă vreți, doar pentru creștini. De fapt, este o invitație pentru noi toți și pentru ceilalți să spunem: cu cât putem promova mai mult unitatea autentică și înțelegerea, respectul și relațiile umane de prietenie și dialog în lume, cu atât există o mai mare posibilitate să lăsăm deoparte armele războiului, să lăsăm deoparte neîncrederea, ura, animozitatea care s-a acumulat atât de des și să găsim modalități de a ne reuni și de a putea promova pacea autentică și dreptatea în întreaga lume.
