Comisia Petrocchi spune nu diaconatului feminin, deși hotărârea nu este definitivă
04.12.2025, Vatican (Catholica) - „Status quaestionis al cercetării istorice și al investigației teologice, precum și implicațiile lor reciproce, exclude posibilitatea de a merge în direcția admiterii femeilor la diaconat înțeles ca grad al Sacramentului Preoției. În lumina Sfintei Scripturi, a Tradiției și a Magisteriului Bisericii, această evaluare este susținută cu tărie, deși în prezent nu permite formularea unei judecăți definitive, așa cum este cazul hirotonirii preoțești.” Aceasa este concluzia la care a ajuns cea de-a doua comisie prezidată de Cardinalul Giuseppe Petrocchi, Arhiepiscop emerit de L’Aquila, Italia, care – la cererea Papei Francisc – a examinat posibilitatea de a se trece la hirotonirea femeilor ca diaconi și și-a încheiat lucrările în luna februarie. Acest lucru este explicat în raportul de șapte pagini pe care Cardinalul l-a trimis Papei Leon al XIV-lea la 18 septembrie și care este acum făcut public la cererea Papei.
În timpul primei sale sesiuni de lucru (2021), Comisia a stabilit că „Biserica a recunoscut, în diferite momente, în diferite locuri și în diferite forme, titlul de diacon/diaconiță cu referire la femei, deși nu i-a atribuit nici un sens univoc”. În 2021, discuția teologică a concluzionat în unanimitate că „un studiu sistematic al diaconatului, în cadrul teologiei Sacramentului Sfintei Preoții, ridică întrebări cu privire la compatibilitatea hirotonirii diaconale a femeilor cu doctrina catolică privind slujirea hirotonită”. De asemenea, Comisia și-a exprimat în unanimitate sprijinul pentru înființarea de noi slujiri care „ar putea contribui la sinergia dintre bărbați și femei”.
În cea de-a doua sesiune de lucru (iulie 2022), Comisia a aprobat (cu șapte voturi pentru și unul împotrivă) declarația citată integral la începutul acestui material, care exclude posibilitatea de a trece la admiterea femeilor la diaconat ca grad al Preoției, dar fără a emite „o hotărâre definitivă” în acest moment. La ultima sesiune de lucru (februarie 2025), după ce Sinodul a permis tuturor celor care au dorit să prezinte contribuții, Comisia a examinat toate materialele primite. „Deși au fost prezentate multe intervenții, persoanele sau grupurile care și-au trimis scrierile au fost doar 22 și au reprezentat puține țări. În consecință, deși materialul este abundent și, în unele cazuri, argumentat cu măestrie, el nu poate fi considerat vocea Sinodului, cu atât mai puțin a Poporului lui Dumnezeu în ansamblul său.”
Raportul rezumă argumentele pro și contra. Susținătorii ideii de femei diacon argumentează că tradiția catolică și ortodoxă de a rezerva hirotonirea diaconală (precum și hirotonirea preoțească și episcopală) doar bărbaților pare să contrazică „condiția egală a bărbatului și a femeii de chip al lui Dumnezeu”, „demnitatea egală a ambelor genuri, bazată pe această referință biblică”; profesiunea de credință conform căreia „nu mai există evreu sau grec, sclav sau liber, bărbat sau femeie, pentru că voi toți sunteți «una» în Isus Cristos” (Galateni 3,28); și evoluțiile sociale „care promovează accesul egal al ambelor genuri la toate funcțiile instituționale și operaționale”.
În partea opusă, a fost avansată următoarea teză: „Masculinitatea lui Cristos și, prin urmare, masculinitatea celor care primesc Sacramentul, nu este accidentală, ci este parte integrantă a identității Sacramentului, păstrând ordinea divină a mântuirii în Cristos. Modificarea acestei realități nu ar fi o simplă ajustare a slujirii, ci o ruptură a sensului nupțial al mântuirii.” Acest paragraf a fost supus la vot și a primit cinci voturi în favoarea confirmării sale în această formă, în timp ce ceilalți cinci membri au votat pentru eliminarea sa. Cu nouă voturi pentru și unul împotrivă, Comisia și-a exprimat speranța că „accesul femeilor la ministerele instituite în serviciul comunității ar putea fi extins (…) asigurând astfel o recunoaștere eclezială adecvată a diaconiei celor botezați, în special a femeilor. O astfel de recunoaștere va fi un semn profetic mai ales acolo unde femeile încă suferă situații de discriminare de gen.”
În concluzia sa, Cardinalul Petrocchi subliniază existența „unei dialectici intense” între două orientări teologice. Prima susține că hirotonirea unui diacon este pentru slujire și nu pentru preoție: „acest factor ar deschide calea către hirotonirea femeilor diaconi”. A doua, în schimb, insistă „asupra unității Sacramentului Sfântului Ordin, împreună cu semnificația nupțială a celor trei grade care îl constituie, și respinge ipoteza unui diaconat feminin; de asemenea, observă că, dacă admiterea femeilor la primul grad al Preoției ar fi aprobată, excluderea de la celelalte ar deveni inexplicabilă”. Din acest motiv, potrivit Cardinalului, este esențial, pentru continuarea studiilor, să se întreprindă „o examinare critică riguroasă și amplă axată pe diaconat în sine – adică pe identitatea sa sacramentală și pe misiunea sa eclezială – clarificând anumite aspecte structurale și pastorale care în prezent nu sunt pe deplin definite”. Într-adevăr, există continente întregi în care slujirea diaconală este „aproape inexistentă” și altele în care este activă, funcțiile sale „coincizând adesea cu roluri proprii slujirilor laice sau ministranților în liturgie”.
