Consacrarea altarului și sfințirea bisericii Fer. Anton Durcovici din 1 Decembrie
08.12.2025, București (Catholica) - „Astăzi oferim prin mâinile Fericitului Anton Durcovici această biserică spre slava lui Dumnezeu.” Aceste cuvinte ale Păstorului Arhidiecezei de București, ÎPS Aurel Percă, au fost laitmotivul care i-a călăuzit pe credincioșii parohiei romano-catolice din 1 Decembrie, județul Ilfov.
Ideea construirii unei biserici în localitatea 1 Decembrie s-a născut dintr-o necesitate și o urgență pastorală. „Beatus populus cuius Deus Dominus (Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul), este scris pe stema Episcopului de Iași, Fericitul Anton Durcovici. Îmi place să cred că aceste cuvinte alese de Episcopul Anton ca motto al păstoririi sale i-au călăuzit și pe cei ce au avut dorința și putința ca această idee a construirii unei biserici să fie pusă în act și să crească pentru a ajunge în prezent acest lăcaș sfânt în care poporul lui Dumnezeu să fie fericit în slujirea Domnului”, a spus la începutul ceremoniei în prezentarea sa parohul comunității, pr. Vicențiu Balint.
Alături de Arhiepiscopul Aurel, la altar, au fost prezenți întru slujire PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, pr. Nicolaie Farcaș, decan al decanatului București Sud, ctitorul acestei biserici, și un sobor impresionant de cucernici preoți din parohiile bucureștene și localitățile învecinate. Participarea la Sfânta Liturghie a fost întregită de poporul lui Dumnezeu, creștini catolici și oameni de bună-credință din parohia aflată în sărbătoare și din București și împrejurimi. La ceremonia consacrării altarului și sfințirii noii biserici au fost prezenți și actorii implicați în mod direct în ridicarea acestei case a lui Dumnezeu, și reprezentanți ai autorităților publice locale și naționale.
„Facem un act de consacrare, de oferire definitivă, a acestui lăcaș lui Dumnezeu; consacrăm altarul, care este locul și inima acestei biserici, și astfel comunitatea din 1 Decembrie să aibă propria biserică și aici în jurul ei să se formeze adevărata familie a parohiei.” În omilie, ÎPS Aurel a explicat gesturile sacre ce urmează a fi celebrate în cadrul Sfintei Liturghii și sensul profund al gesturilor exterioare transpus și transfigurat în interiorul inimii poporului lui Dumnezeu. De mai multe ori în cadrul cuvântului de învățătură, Păstorul Arhidiecezei a subliniat importanța acestor momente încărcate de emoție, dar mai ales de harul lui Dumnezeu: „Astăzi trăim unul dintre cele mai frumoase și solemne momente din viața unei comunități creștine: tocmai sfințirea bisericii care devine un reper, și peste tot în lume această zi este amintită mai mult decât hramul, pentru că este ziua care amintește de dăruirea acestui lăcaș, acestei case a lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor”.
„Și dintr-o coincidență fericită și patronul bisericii, Fericitul Anton Durcovici, precum și ziua consacrării va rămâne punctul de reper al comunității dumneavoastră, un moment care nu trebuie uitat”, o chemare și un îndemn prin care ÎPS Aurel a explicat însemnătatea evenimentului trăit: „un gest prin care un spațiu, construit de mâini omenești, devine loc al prezenței lui Dumnezeu, Casa Împăratului nostru, și izvor de har pentru generațiile prezente și viitoare”. „Nimic nu vă poate despărți de iubirea Mea – ne spune acest altar. Când ne adunăm, și ne vom aduna în această biserică, și văzând altarul, de aici trebuie să simțim că răsună tocmai: «Eu sunt aici ca să vă întăresc». Nimica nu poate să vă despartă de iubirea Mea atâta timp cât voi vă adunați în jurul altarului.”
„Fericitul martir Anton Durcovici era conștient atunci când a acceptat misiunea de Episcop de Iași că va găsi multe împotriviri – vremea persecuțiilor era în toi – știa sigur că pentru vestirea cuvântului și pentru gestul de a-i aduna pe oameni ca o turmă sub un singur păstor, avea să plătească scump. Lumea l-a urât, autoritățile comuniste din timpul în care a fost Păstor la Iași l-au urât, l-au persecutat, l-au arestat, l-au dat la moarte. Dar Anton Durcovici știa și el același lucru: «Dacă lumea vă urăște, să știți – spune Cristos – că pe Mine m-au urât înainte de voi» (In 15,18)”. Spre sfârșitul omiliei, Înaltpreasfințitul i-a îndemnat pe cei prezenți să considere biserica nu doar un adăpost, ci și un loc de trimitere. „Aici ne adunăm, dar tot de aici pornim. Ne adunăm zilnic sau duminica în număr mai mare pentru Sfânta Liturghie, dar de aici pornim, pornim în misiunea noastră în lume unde nu știm ce ne așteaptă, totdeauna cu certitudinea că Cel care ne trimite ne asigură că «va fi cu noi până la sfârșitul veacurilor» (cf. Mt 28,20)”.
În încheierea Sfintei Liturghii, după citirea decretului episcopal pentru consacrarea altarului și sfințirea bisericii, Arhiepiscopul a mulțumit tuturor celor care au contribuit la ridicarea lăcașului sfânt: „Însăși Liturghia a fost o mulțumire, un prinos de recunoștință adus lui Dumnezeu, dar și tuturor celor care în diferite forme s-au implicat pentru construirea bisericii, de la rugăciuni până la aspectele materiale, implicarea profesională și susținerea financiară. Tuturor Dumnezeu să le dăruiască sănătate și, mai ales, să le dea curaj de a fi mereu membre vii ale Bisericii pentru a realiza lucruri cât mai frumoase spre slava lui Dumnezeu.” Cu siguranță sunt mulți, mult mai mulți cei care și-au oferit talanții și sprijinul, într-un mod sau altul, pentru ca această biserică să poată fi ridicată și din acest loc sfânt să i se poată intona lui Dumnezeu o cântare aleasă: „Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău pe tot pământul!” (Ps 8,10). „Tu ești nemărginit de mare și sfânt!” (Ps 104,1). Amin. Aleluia! (Florentina Teodorescu pentru ARCB.ro)
