O scrisoare apostolică despre reînnoirea formării, fraternității și misiunii preoțești
22.12.2025, Vatican (Catholica) - Papa Leon al XIV-lea face apel la o formare preoțească reînnoită, la o fraternitate preoțească mai puternică și la o mai mare concentrare misionară în slujirea pastorală într-o scrisoare apostolică publicată luni de Vatican. Documentul „O fidelitate care generează viitor” oferă o reflecție asupra a două decrete ale Conciliului Vatican II: „Optatam Totius”, privind formarea preoților; și „Presbyterorum Ordinis”, privind slujirea și viața preoților – ambele promulgate în 1965. Sfântul Părinte îi îndeamnă pe catolici să continue să citească cele două texte conciliare în comunitățile creștine și să le studieze „în special în seminarii și în toate locurile de pregătire și formare pentru slujirea hirotonită”.
O scrisoare apostolică este un document papal formal, adresat de obicei Bisericii, menit să învețe, să încurajeze sau să direcționeze prioritățile pastorale pe o anumită temă. În noua sa scrisoare, Pontiful spune că Biserica nu marchează doar o aniversare. El scrie că „reînnoirea dorită” de Conciliu rămâne strâns legată de slujirea preoțească, citând opinia Conciliului conform căreia „reînnoirea dorită a întregii Biserici depinde în mare măsură de o slujire preoțească animată de spiritul lui Cristos”. Papa prezintă fidelitatea ca fiind atât un har, cât și „un parcurs constant de convertire” și le mulțumește preoților din întreaga lume pentru slujirea lor – de la celebrarea Euharistiei și proclamarea cuvântului până la îngrijirea celor care suferă.
Formarea și criza abuzurilor
Sfântul Părinte scrie că fiecare vocație începe cu o întâlnire cu Cristos și reamintește chemarea Domnului: „Veniți după Mine” (Marcu 1,17). El spune că fidelitatea în „momentele de încercare și ispită” este întărită prin amintirea „sunetului glasului Domnului care ne iubește, ne alege și ne cheamă” și prin căutarea însoțirii celor cu experiență în viața spirituală. Abordând ceea ce el numește „criza de încredere în Biserică provocată de abuzurile comise de membrii clerului”, Papa Leon spune că scandalul „ne-a umplut de rușine și ne-a chemat la smerenie” și subliniază „nevoia urgentă de o formare cuprinzătoare” care să promoveze maturitatea umană alături de „o viață spirituală bogată și solidă”. Îi îndeamnă pe seminariști să își examineze motivațiile și include o indicație privind formarea inimii: „Seminarul este menit să fie un teren de formare pentru a ajuta un seminarist să se ocupe de propria sa inimă… trebuie să învățăm cum să iubim și cum să o facem așa cum a făcut-o Isus”.
Fraternitatea preoțească și singurătatea
Pontiful descrie fraternitatea preoțească drept un dar înrădăcinat chiar în hirotonire și avertizează împotriva individualismului. El încurajează pașii practici pentru a consolida legăturile dintre preoți, inclusiv sprijinul pentru cei care sunt izolați, bolnavi sau în vârstă. Papa semnalează, de asemenea, disparitățile care pot submina comuniunea, spunând că mai sunt multe de făcut – inclusiv „egalizarea economică între cei care slujesc parohiile sărace și cei care își desfășoară slujirea în comunitățile bogate”.
Sinodalitate și conducere comună
Papa Leon numește sinodalitatea „deosebit de aproape de inima mea”, susținând că Biserica încă mai are de lucru în promovarea unor relații sănătoase între preoți și Episcopi, între preoți și cu credincioșii laici. Îi încurajează pe preoți să aplice documentul final al Sinodului privind sinodalitatea și spune că slujirea preoțească trebuie să se îndepărteze de „conducerea exclusivă” care centralizează viața parohială și plasează toate responsabilitățile doar pe preot. În schimb, recomandă mai multă conducere colegială și cooperare între preoți, diaconi și întregul popor al lui Dumnezeu.
Misiunea și tentațiile activismului și ale retragerii
Sfântul Părinte leagă identitatea preoțească de misiune și avertizează împotriva a două tentații: o mentalitate orientată spre eficiență, care măsoară valoarea în funcție de performanță, și un „chietism” care se retrage din evanghelizare. Mai scrie că expunerea la mass-media și rețelele sociale necesită discernământ și reamintește avertismentul Sfântului Paul: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos” (1Corinteni 6,12). Scrisoarea se încheie cu un accent pe vocații și pe nevoia atât de rugăciune, cât și de creativitate pastorală reînnoită. Papa Leon încredințează seminariștii, diaconii și preoții mijlocirii Fecioarei Imaculate, Maica Bunului Sfat, și Sfântului Ioan Maria Vianney.
