Sărbătoarea Tăierii Împrejur la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea
03.01.2026, Oradea (Catholica) - În prima zi a anului 2026, în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea, Preasfințitul Virgil a celebrat Sfânta Liturghie arhierească cu ocazia sărbătorii Tăierii Împrejur a Domnului și a celei de-a LIX-a Zile Mondiale a Păcii, instituită de Papa Paul al VI-lea. La celebrare a participat un sobor de preoți și diaconi, alături de credincioșii veniți să se roage în zi de sărbătoare.
În cuvântul de învățătură, Ierarhul a subliniat semnificația profundă a acestei sărbători, pornind de la cuvintele evanghelice: „Și i-au pus numele Isus”. „Dumnezeu intră în istorie având un nume, având un trup și aducându-ne pacea”, a spus Preasfinția Sa, explicând că asumarea unui nume de către Fiul lui Dumnezeu marchează începutul unei noi etape în istoria mântuirii. Prin acest gest, Dumnezeu nu rămâne departe de om, ci intră în istorie, într-un popor și într-o lege, pentru a o împlini și a o transforma din interior. Episcopul a arătat că acest moment deschide o nouă perspectivă asupra istoriei umane, care de acum înainte se citește în lumina lui Cristos: înainte și după nașterea Sa. „Intrarea lui Dumnezeu în istorie este, în același timp, intrarea păcii în lume, pentru că El însuși este pacea”, a afirmat ierarhul, subliniind că pacea nu este doar absența conflictului, ci o realitate vie, o prezență care vindecă și transformă.
Referindu-se la mesajul Papei Leon pentru Ziua Mondială a Păcii, Preasfințitul Virgil a amintit salutul Mântuitorului adresat ucenicilor după Înviere: „Pacea să fie cu voi!”. Acest salut, a explicat episcopul, nu este unul formal, ci o dăruire reală a păcii lui Cristos, adresată unor oameni marcați de frică, slăbiciune și neîncredere. „Isus se adresează unor oameni concreți, cu rănile și limitele lor, dar se adresează și nouă, celor de astăzi. El ne oferă pacea Sa și ne cheamă să o transmitem mai departe”, a spus ierarhul. În acest context, Preasfințitul a subliniat că aproapele nu este un străin sau un dușman, ci un frate. El a amintit drama evreilor din lagărele de exterminare, dar și suferința martirilor din închisorile comuniste, oameni reduși la simple numere, lipsiți de identitate și demnitate. „Dumnezeu vine să ne spună că fiecare om este o persoană, nu un număr. El Însuși este Persoană și ne cheamă la o relație personală cu El”.
Preasfințitul Virgil a amintit cuvintele Sfântului Efrem despre „tăierea împrejur a inimii”, explicând că adevărata alianță cu Dumnezeu nu mai este una exterioară, ci una interioară, realizată prin convertirea inimii. „Isus nu desființează Legea, ci o duce la împlinire. Credința devine o realitate vie, trăită în comunitate, care ne face responsabili unii față de alții”, a subliniat ierarhul. O atenție deosebită a fost acordată imaginii Pruncului din iesle, sărac și lipsit de orice apărare. Această imagine, a spus Episcopul, exprimă esența păcii creștine: o pace „dezarmată”, care nu se impune prin forță, ci cucerește prin iubire. „Isus este Prințul Păcii. El ne învață să renunțăm la armele violenței, ale urii și ale orgoliului. În Grădina Ghetsimani, îi spune lui Petru: «Pune-ți sabia în teacă!» (In 18, 11). Acest cuvânt este adresat fiecăruia dintre noi”, a subliniat Preasfinția Sa.
„Și mai spune Evanghelia de astăzi că «păstorii s-au întors mărind și lăudând pe Domnul». Prințul păcii le dă lor pacea și întorcându-se au dus pacea și iubirea, mărind și lăudând. Nu aveau nimic, erau săraci precum Pruncul din iesle, dar ei păstorii, au fost primii care au dus pacea Lui în lume și au dus-o spre lume. Duc pacea lui Cristos care dezarmează pe oricine, pentru că nu impune, nu amenință, este bunătatea însăși!” În acest context, Ierarhul a evocat mărturia impresionantă a sfinților închisorilor, care, deși lipsiți de libertate și supuși unor suferințe extreme, au rămas statornici în credință și în pacea interioară. „Au fost dezarmați, lipsiți de orice putere omenească, dar au devenit puternici prin credință. Nu au răspuns cu ură, ci cu iertare; nu cu violență, ci cu rugăciune”, a spus PS Virgil.
În încheiere, eparhul de Oradea a îndemnat credincioșii ca, la început de Nou An, să cugete cum „fiecare are un nume, o demnitate, o chemare. Așa cum Isus a primit un nume și un trup, și noi suntem chemați să purtăm în lume pacea Sa” și i-a încredințat mijlocirii Maicii Domnului, cea care l-a purtat pe Cristos în lume, rugând-o „să ne ajute să devenim, la rândul nostru, purtători ai păcii, ai speranței și ai iubirii lui Dumnezeu în lume!” (Biroul de presă EGCO, Mihaela Caba-Madarasi)
