PS Virgil la sărbătoarea Fer. Antonio Rosmini la Domodossola
23.02.2026, Domodossola (Catholica) - În perioada 20-22 februarie 2026, Preasfințitul Virgil Bercea s-a aflat la Domodossola, în nordul Italiei, pentru a lua parte la manifestările aniversare dedicate evenimentului „Ceremonia Celulei” (Ceremonia della Cella). Evenimentul a fost celebrat împreună cu credincioșii locali, membrii asociației Prietenii lui Rosmini și preoții slujitori ai mănăstirii. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a vizitat mormântul său, aflat în biserica „Sfânta Cruce” din cadrul Colegiului Rosmini din Stresa, fiind însoțit de Surorile Providenței Rosminiene, dar și camera de la mănăstirea „Sacro Monte del Calvario” în care Fericitul Antonio Rosmini Serbati a locuit, un spațiu cu profundă semnificație spirituală și istorică. Tot aici, la mănăstirea „Sacro Monte del Calvario” Rosmini a pus bazele Institutului Carității, cunoscut astăzi prin activitatea părinților rosminieni.
Momentul central AL vizitei a avut loc în data de 21 februarie, când Preasfințitul Virgil Bercea a oficiat Sfânta Liturghie arhierească în Biserica „Sfântul Anton de Padova”, în prezența unui număr mare de credincioși și preoți, între care: don Davide Busoni, rectorul mănăstirii, don Luigi Preioni, vicar episcopal pentru Vicariatul Ossola, și don Vincenzo Barone, parohul din Domodossola. La celebrare a fost prezent și primarul orașului, Lucio Pizzi. În cuvântul de învățătură, Episcopul a vorbit despre ispitirile lui Isus în pustiu și despre lupta interioară a omului între frică, neîncredere și fidelitate față de Dumnezeu, subliniind importanța credinței autentice în timpul Postului Mare. De asemenea, Preasfinția Sa a evocat exemplul de viață, ascultare și fidelitate față de Biserică al Fericitului Antonio Rosmini, prezentându-l ca model de dialog între credință și rațiune și ca martor profetic pentru omul modern.
„Sunt foarte fericit să celebrez în această seară împreună cu voi sărbătoarea Fericitului Antonio Rosmini, o mare personalitate a orașului vostru, un om adevărat. Eu sunt un episcop de rit bizantin, greco-catolic, și vin din România, mai precis din Oradea. Mă aflu aici datorită prieteniei strânse cu surorile și cu un grup de laici care au fost la Oradea în urmă cu peste 20 de ani. Fiind în prima duminică a Postului Mare, dacă ne întoarcem la prima lectură, vedem cum Adam a fost ispitit prin femeie și își pierde încrederea în Dumnezeu, după ce ea a fost înșelată de șarpe să guste din pomul cunoașterii binelui și a răului. Tentația se naște în momentul în care nu mai avem capacitatea de a avea încredere. De foarte multe ori încercăm să ne punem noi în locul lui Dumnezeu, iar rezultatul este același: frică, rușine și o profundă ruptură interioară între om și divinitate.”
„De câte ori nu suntem guvernați de frică? De câte ori nu ne este rușine de ceea ce am făcut? De câte ori nu am suferit în urma acestei rupturi interioare, pentru că voiam să facem ceva bun, iar totul a ieșit pe dos? Cât de important este să avem credință în Dumnezeu, așa cum El, Creatorul, își pune întreaga încredere și iubire în noi. În fiecare zi trăim Postul Mare și suntem încercați de cel rău, așa cum a fost ispitit și Isus în deșert. El rămâne fidel și ascultător, iar prin aceasta ne aduce mântuirea. Deși ispitele pot părea simple, Isus a fost cu adevărat ispitit de diavol prin promisiuni, dar rămâne liber, nu se atașează de ele și nu le dorește: pâinea, succesul, puterea. În această seară doresc să vă vorbesc puțin și despre Biserica noastră, care a suferit enorm sub regimul comunist. A fost scoasă în afara legii pentru simplul fapt că era catolică. Doisprezece Episcopi au fost arestați pentru vina de a fi catolici; mulți preoți și credincioși le-au urmat. Dintre cei doisprezece Episcopi, șapte au murit în închisori, din cauza foamei, a frigului și a bolilor, rămânând credincioși până la capăt. Unul dintre ei spunea: «Credința noastră este viața noastră».”
„Astăzi, aici, în această primă duminică din Postul Mare, credința noastră mai este viața noastră? Mai reușim să mergem cu capul sus, să-l ascultăm pe Isus, să fim credincioși, liberi și senini? Am păcătuit de multe ori, dar rămânem ascultători Domnului cu credință? Vreau să închei făcând o legătură între Episcopii noștri martiri și această mare personalitate de la Domodossola, Fericitul Antonio Rosmini, un mare gânditor și preot catolic, ascultător de Dumnezeu și supus Bisericii. Nu și-a plecat niciodată capul în fața acuzațiilor, pentru că sprijinul său era Dumnezeu. A acceptat suferința în modul său, așa cum episcopii martiri au acceptat-o în contextul lor istoric. Noi, astăzi, acceptăm cu demnitate suferințele și renunțările Postului Mare? Antonio Rosmini a fost un profet care a anticipat vremurile ce aveau să vină, conștient de importanța dialogului dintre credință și rațiune. A fost un martor credibil, un model de credință fără compromis, un exemplu al martiriului tăcut al gândirii, o figură capabilă să vorbească omului modern. El ne vorbește prin moștenirea bogată pe care ne-a lăsat-o. Știm noi să-l ascultăm? Este el un model pentru noi? Rosmini, asemenea episcopilor martiri, a învins răul și pe prigonitori; istoria îi amintește pe ei, nu pe cei care i-au persecutat.”
În încheiere, Episcopul i-a îndemnat pe cei prezenți să ceară ajutorul Sfintei Fecioare Maria, al Fericitului Antonio Rosmini și al Episcopilor martiri, pentru a rămâne credincioși, liberi și statornici în urmarea lui Cristos, pășind cu speranță și curaj pe drumul credinței. (Biroul de presă EGCO, Ciulea Cristian)
