Papa Leon: Și unde nu vedem nimic, harul este deja la lucru

08.03.2026, Vatican (Catholica) - „Pe câmpie, cu patru luni înainte de recoltare, nu se vede practic nimic. Dar acolo, unde nu vedem nimic, harul este deja la lucru și roadele sale sunt gata să fie culese”, a spus Papa Leon astăzi, la întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, comentând lectura evanghelică a zilei din Ioan 14. Redăm cuvintele Sfântului Părinte.

Dragi frați și surori, o duminică frumoasă!

Încă din primele secole ale istoriei Bisericii, dialogul dintre Isus și femeia samariteană, vindecarea orbului din naștere și învierea lui Lazăr luminează calea celor care, de Paști, vor primi Botezul și vor începe o viață nouă. Aceste minunate pasaje din Evanghelie, pe care le citim începând cu această duminică, sunt destinate catehumenilor pentru a-i ajuta în călătoria lor de a deveni creștini. În același timp, aceste pasaje sunt auzite încă o dată de întreaga comunitate de credincioși pentru a-i ajuta să fie creștini mai autentici și mai bucuroși.

Într-adevăr, Isus este răspunsul la setea noastră. Așa cum i-a sugerat femeii samaritene, întâlnirea cu El trezește în adâncul fiecărei persoane un „izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică” (Ioan 4,14). Câți oameni din lumea întreagă caută și astăzi acest izvor spiritual! „Uneori și eu sunt acolo”, scrie tânăra Etty Hillesum în jurnalul ei. „Dar cel mai adesea pietrele și pietrișul blochează fântâna, iar Dumnezeu este îngropat dedesubt. Apoi trebuie să fie dezgropat din nou” [1]. Dragi prieteni, nu există energie mai bine cheltuită decât cea dedicată eliberării inimii noastre. Din acest motiv, Postul Mare este un dar: începem a treia săptămână și acum suntem în măsură să intensificăm călătoria!

Tot în Evanghelie este scris că: „au ajuns discipolii lui și se mirau că vorbește cu o femeie” (Ioan 4,27). Ei sunt reticenți în a accepta misiunea Sa ca fiind a lor, așa că Învățătorul trebuie să îi impulsioneze: „Nu spuneți voi: «Mai sunt încă patru luni și vine secerișul»? Iată, eu vă spun, ridicați-vă ochii și priviți lanurile că sunt albe pentru seceriș” (Ioan 4,35). Domnul încă îi spune Bisericii Sale: „Ridică-ți ochii și recunoaște surprizele lui Dumnezeu!” Pe câmpie, cu patru luni înainte de recoltare, nu se vede practic nimic. Dar acolo, unde nu vedem nimic, harul este deja la lucru și roadele sale sunt gata să fie culese. Recolta este mare: poate că lucrătorii sunt puțini pentru că sunt distrași de alte activități. Isus, pe de altă parte, este atent. Conform obiceiului, El ar fi trebuit să o ignore pur și simplu pe femeia samariteană; în schimb, Isus vorbește cu ea, o ascultă și îi arată respect – fără o agendă ascunsă și fără dispreț.

Cât de mulți oameni caută în Biserică aceeași sensibilitate, această disponibilitate! Și cât de frumos este atunci când pierdem noțiunea timpului pentru a acorda atenție persoanei pe care o întâlnim, așa cum vedem în acest pasaj. Isus a fost atât de hrănit spiritual de dorința lui Dumnezeu de a ajunge la oameni la cele mai profunde niveluri, încât a uitat chiar să mănânce (cf. Ioan 4,34). Astfel, femeia samariteană devine prima dintre multele femei evanghelizatoare. Datorită mărturiei ei, mulți din satul ei de oameni disprețuiți și respinși au venit să îl întâlnească pe Isus și și în ei credința a țâșnit ca apa curată. Surori și frați, astăzi să îi cerem Mariei, Maica Bisericii, să fim capabili să îi slujim, împreună cu Isus și ca Isus, pe acei bărbați și femei însetați de adevăr și dreptate. Nu este momentul opoziției între o Biserică și alta, între „noi” și „ei”: cei care îl adoră pe Dumnezeu caută să fie bărbați și femei de pace, care îl adoră în Duh și în adevăr (cf. Ioan 4,23-24).

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Dragi frați și surori,

Vești profund tulburătoare continuă să sosească din Iran și din întregul Orient Mijlociu. Pe lângă episoadele de violență și devastare, precum și climatul generalizat de ură și teamă, există și îngrijorarea că conflictul se va extinde și că alte țări din regiune, inclusiv iubitul Liban, ar putea să se afunde din nou în instabilitate. Înălțăm umila noastră rugăciune către Domnul, pentru ca sunetul tunător al bombelor să înceteze, armele să tacă și să se deschidă un spațiu de dialog în care vocea poporului să poată fi auzită. Încredințez această intenție Sfintei Fecioare Maria, Regina păcii, pentru ca ea să mijlocească pentru cei care suferă din cauza războiului și să conducă inimile pe calea reconcilierii și a speranței.

Astăzi, 8 martie, este Ziua internațională a femeii. Ne reînnoim angajamentul, care pentru noi creștinii se bazează pe Evanghelie, de a recunoaște demnitatea egală a bărbatului și a femeii. Din păcate, multe femei, începând din copilărie, sunt încă discriminate și suferă diverse forme de violență. În mod special, le ofer solidaritatea mea și rugăciunile mele.

Salut studenții din College Station din Texas, Kansas City din Missouri și Fort Wayne din Indiana din Statele Unite ale Americii și din Jerez și Cádiz din Spania, precum și grupurile de pelerini din Peru, Panama, Honduras, Mexic și Chile. Îi salut pe credincioșii din Brescia, Castrolibero, Gravina di Puglia, Perugia și din parohiile San Clemente Papa și San Pio da Pietrelcina din Roma. Salut comunitatea „Casa di Maria” din Roma, grupul de candidați pentru Mir din Dieceza de Orvieto-Todi, copiii din Mantova și echipa de rugby din Rovigo. Le doresc tuturor o duminică binecuvântată.

[1] Etty Hillesum, Diary, Londra 1985, 58-59.