Binecuvântarea picturii din capela Catedralei „Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea”
30.03.2026, Cluj (Catholica) - O sărbătoare a luminii izvorâtă din Crucea Domnului, a fost pentru Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, duminica a 5-a din Postul Mare, 29 martie 2026. În această zi, Catedrala „Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea” din Piața Cipariu, Cluj-Napoca a primit o nouă binecuvântare, la finalul proiectului artistic ce a cuprins pictura capelei „Sf. Iosif”, a spațiului expozițional și a generoaselor holuri ale Catedralei.
Lucrarea a fost realizată începând cu luna ianuarie a anului 2025 prin măiestria artistului Marian Furtună, cu sprijinul și contribuția generoasă a comunității reunite în parohia greco-catolică „Sfântul Iosif” din cart. „Andrei Mureșanu”, Cluj-Napoca, păstorită de pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, și de preoții vicari parohiali, pr. Florin Isac, pr. Vlad Pupăză, pr. Aurel Ana, alături de pr. Vasile Goje, preot pensionar misionar. Preafericirea Sa Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma și Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla s-a aflat în mijlocul acestei comunități unde a sfințit pictura, și, de asemenea, a binecuvântat toate lucrările efectuate într-un parcurs de circa 14 luni de șantier.
După întâmpinarea Preafericirii Sale Claudiu, la intrarea în Catedrală, de către de pr. Vasile Tofană, Vicar general, pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, alături de ceilalți preoți și câțiva membri ai ansamblului parohial Datini în straie populare, a avut loc ceremonia de binecuvântare. A urmat celebrarea Sfintei Liturghii arhierești, răspunsurile liturgice fiind oferite, în tandem, de către corurile ce activează aici: Corul „Adoremus”, dirijat de Ana-Maria Mureșan, și Corul de copii și tineri „Allegria”, dirijat de Cristina Nagy. Au participat, alături de Ierarh și de preoții gazdă, și alți preoți – precum pr. protopop Călin Sechelea, respectiv din protopopiatul Cluj, pr. Sabin Brudașca, pr. Capătă Cristian. Slujirea diaconală a fost împlinită de dc. Ovidiu Marișca și dc. Petre Mureșan, ajutați la altar de studenții seminariști Ionuț Mihu și Andrei Sabău.
În cuvântul de învățătură la Sfânta Liturghie, pe baza Evangheliei duminicii (Mc 10,32-45), Preafericirea Sa Claudiu a îndreptat privirile spre o „altă logică decât cea a lumii în care trăim”, la care invită în mod special perioada Postului, aceea ca, prin „semnele vizibile” ale lui Dumnezeu, prin legile și rânduielile existente în viața Bisericii, credincioșii să „coboare în inimă”, să își schimbe viața, să se apropie cu adevărat de Dumnezeu prin trăire, prin încrederea în ocrotirea Lui, indiferent de provocările lumii exterioare: „Să respirăm aerul curat al împărăției lui Dumnezeu și să ne aducem aminte că suntem fiii și fiicele lui Dumnezeu, că aparținem unei Împărății a iubirii, a păcii, a dragostei. Și această împărăție, cu cât mai mult o avem în sufletul nostru, cu atât mai mult o putem da celor din jurul nostru, o putem răspândi în lumea în care trăim”.
Un moment emoționant și vibrant s-a consumat la finalul celebrării prin vizionarea filmului foto-documentar „Catedrala înviată”, realizat cu dinamism tineresc de Iulia Marțian martor ocular a evenimentelor – momente de amintire recunoscătoare a celor 35 de ani scurși de la momentul sfințirii pietrei de temelie, cu accent pe ultimii 19 ani de la mutarea parohiei „Andrei Mureșanu” din vechea Catedrală în cea nouă cu misiunea de a-i da viață. Nouăsprezece ani în spatele cărora se află rugăciuni rostite cu speranță, pași făcuți împreună, jertfe tăcute și credința neclintită că ceea ce cu greu construim nu este doar din piatră și zid, ci în inimile celor care trecând pragul acestei impresionante construcții își pot regăsi sensul.
A urmat cuvântul pictorului Marian Furtună, autorul lucrărilor murale, care a pornit de la intenția de a face ca demisolul Catedralei dă devină „un spațiu mai cald și mai potrivit rugăciunii”. A explicat faptul că a ținut cont de regulile canoanelor bizantine dar „toate punându-le într-un context actual” – geografic, cultural, istoric ș.a. „Mă refer la faptul că am gândit acest proiect și această întreagă lucrare, ținând cont de pretenția consumatorului de frumos și a celor care vin aici și se roagă, depășind faza de imitație sau de reproducere simplistă a unor imagini sfinte pe pereți, în sensul că a trebuit gândit un proiect care să se ridice la standarde cât mai înalte”. A prezentat apoi câteva elemente principale care să ajute la înțelegerea picturilor care împodobesc Catedrala.
Ziua s-a încheiat cu un firesc moment de recunoștință. Pr. Mircea Marțian a adresat mulțumiri confraților preoți și tuturor credincioșilor parohiei, colaboratorilor – membrilor asociațiilor parohiale, eparhiale și tuturor susținătorilor care au fost aproape pe drumul de credință al celor 19 ani în capela „Sf. Iosif” și în Catedrala din Piața Cipariu. O mulțumire specială a adresat Întâistătătorului Bisericii, PF Claudiu, căruia i-a oferit, ca amintire, o icoană – o imagine a lui Isus pe Cruce, realizată de Ioana Rusu, în cadrul activităților parohiale. A spus: „E o pictură realizată pe ceramică reprezentând pe Isus pe Cruce, iar la poale apare Mama lui Isus și ucenicul iubit. Este imaginea cu care trebuie să ne hrănim sufletele în drumul nostru înspre Înviere.”
O caldă recunoștință a îndreptat pr. Mircea Marțian și către Păstorii Eparhiei de Cluj-Gherla din trecut, ctitori ai Catedralei visate de Episcopului Iuliu Hossu pentru credincioșii clujeni: Înaltpreasfințitul Arhiepiscop ad personam George și Preasfinția Sa Florentin, alături de care s-a aflat în calitate de Vicar general și Mons. Tertulian Langa. Nu au fost uitați nici binefăcătorii mutați între timp la cele veșnice, colaboratorii cu experiență și expertiză care s-au implicat și întregii comunități, proiectul fiind exclusiv al acestora, fiecare participând după posibilități și carisme.
Preafericirea Sa Claudiu a mulțumit lui Dumnezeu și, după momentele de rememorare a trecutului de zidire și jertfă a invitat la umilință, la conștientizarea faptului că Cel care a lucrat și lucrează prin toți este Dumnezeu, care „face lucruri minunate prin noi” și acesta este motiv de mare bucurie. A remarcat comuniunea dintre aceia care au trecut la Cer și credincioșii de acum, o comuniune de lumină, care se manifestă într-o perspectivă mult mai amplă decât mintea omenească poate cuprinde. „Așa suntem noi, un reper de-a lungul istoriei, suspendați între trecut și viitor, care ne facem partea și mergem și noi înainte cu lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut. Dar El e cel care lucrează și mai e mult de făcut.” A amintit despre Proiectul aflat în desfășurare de transformare a Aulei „Cardinal Iuliu Hossu” într-un „muzeu modern” dedicat Fericitului martir, dar și lucrările care încă urmează ca trepte în edificarea acestei importante construcții.
În încheiere Întâistătătorul Bisericii a propus credincioșilor o intenție de rugăciune – un reper, și privire spre înalt: pentru că la Dumnezeu toate sunt cu putință. „Să ne rugăm ca la împlinirea acestei Catedrale, să avem binecuvântarea unei prezențe speciale a Sfântului Părinte Papa Leon, de exemplu, care să fie prezent aici nu doar pentru ceea ce noi am făcut și vom face, sau pentru ceea ce predecesorii noștri au făcut sau pentru lucrurile pe care urmașii noștri le vor face, ci să fie aici pentru a mărturisi despre credință, despre valoarea Jertfei mântuitoare și despre faptul că aici, în această Catedrală, ne vom aduce pe veci aminte de șapte Martori pentru mica Romă care au slujit în Biserica Greco-Catolică, care continuă să mijlocească și să ne slujească și care ne oferă reperele vieții și calea. Așadar, vă încredințez această intenție de rugăciune, dacă e voia Domnului, să putem avea un astfel de har, ca la încheierea, la sfințirea acestei Catedrale pe de-a-ntregul, să vedem ceea ce acum este un vis minunat. Ar fi al treilea Papă care ar vizita România, după Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Francisc în momentul Beatificării și, de ce nu, Papa Leon în momentul împlinirii și poate al canonizării Episcopii noștri martiri.”
Cu aceste vise și noi năzuințe a încheiat Preafericitul Părinte acest discurs asemănător unui cântec de bucurie încărcat de speranțe și de luminoase intenții de rugăciune.
