Francisc Severini: Un erou român pe pământ italian
16.05.2026, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea „Un erou român pe pământ italian. Fratele Ieremia din Valahia (România). Viața”, scrisă de Francisc Severini și tradusă în limba română de Iulian Ghiurca. Cartea apare în colecția „Viețile sfinților”, în formatul 14×20, are 166 și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.
În urmă cu patru secole, pe 5 martie 1625, în infirmeria fraților capucini din Napoli, trecea la cele veșnice fratele Ieremia Valahul. Născut pe 29 iunie 1556, în Moldova, la vârsta de 19 ani a pornit la drum spre Italia, lăsând în urmă casa părintească și pământul natal, fără a se mai întoarce vreodată. După o scurtă ședere la Alba Iulia, unde a lucrat la întărirea zidurilor cetății, a reluat călătoria în compania unui medic italian. Ajuns la Bari, a rămas aici circa un an și jumătate, iar în anul 1578 a plecat la Napoli, unde a cerut să fie admis în Ordinul Fraților Minori Capucini. La câțiva ani de la încheierea anului de noviciat și depunerea profesiunii a fost transferat definitiv în mănăstirea „Sfântul Efrem cel Nou”, care găzduia și infirmeria provinciei capucine de Napoli, unde, timp de 40 de ani, s-a îngrijit de frații bolnavi. Chemat adesea să-i viziteze și pe cei bolnavi din afara mănăstirii, multă lume apela la ajutorul său, ascultând-l cu bucurie și încredințându-se rugăciunilor sale. S-a distins prin trăirea exemplară a voturilor religioase, prin dragostea eroică față de Dumnezeu și față de aproapele, prin evlavia deosebită către sfânta Fecioară. Înzestrat de Dumnezeu cu diferite daruri speciale, numeroase fapte extraordinare au fost obținute prin mijlocirea lui, atât în viață, cât și după moarte.
Pe 20 septembrie 1625, la doar câteva luni după moartea sa, a fost deschis procesul de canonizare, acesta cunoscând mai multe etape, până pe 26 septembrie 1687, când, din cauze încă necunoscute, s-a oprit. După o lungă perioadă de tăcere, în anul 1947, în urma unor cercetări, prin meritul lui Grigore Manoilescu, rămășițele sale pământești au fost regăsite în mănăstirea „Sfântul Efrem cel Nou”, care din 1865 nu mai aparținea fraților Capucini, fiind suprimată de guvernul italian și suferind ulterior diferite modificări și întrebuințări. În anul 1952 procesul de canonizare a fost reluat, iar pe 18 decembrie 1959, Papa Ioan al XXIII-lea a proclamat eroicitatea virtuților sale. Pe 30 octombrie 1983, Papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat fericit.
Prima biografie asupra vieții fericitului Ieremia a fost scrisă la puțin timp după moartea sa, de pr. capucin Francisc Severini da Napoli (†1646), la cererea Ministrului General al Ordinului. Deși în anul 1630 era gata de publicare, a fost tipărită la Napoli abia în anul 1670. Pr. Francisc, autorul acestei biografii, a fost și primul martor interogat în procesul de canonizare. Îl cunoscuse bine pe fratele Ieremia în ultimii 18 ani de viață, de când ajunsese să facă parte din provincia capucină de Napoli. A fost, pentru o perioadă, superiorul mănăstirii „Sfântul Efrem cel Nou”, având și alte sarcini importante în cadrul Ordinului. Această primă biografie este, așadar, rodul experienței sale directe pe care a avut-o cu fratele Ieremia, dar și al contribuției altor confrați și seculari care l-au cunoscut mai îndeaproape. Textul reflectă amprenta pregătirii sale culturale și stilul baroc al timpului său. Bogat în metafore, cu multe referințe și citate din sfinții părinți ai Bisericii, din literatura sacră și profană, clasică și medievală, se prezintă greu accesibil cititorului de astăzi. Recunoscând veridicitatea și credibilitatea informațiilor prezentate, opera a fost sursă de inspirație pentru numeroasele biografii ulterioare.
Cu ocazia celui de-al treilea centenar al morții autorului acestei prime biografii (1646-1946), a fost publicată a doua ediție a cărții, sub îngrijirea filosofului italian Francisc Orestano. Așa cum însuși Orestano afirmă în introducerea volumului, pentru a republica opera lui Severini „era nevoie nu doar să fie transcrisă încă o dată, ci interpretată, deslușită, înțeleasă, adaptată gustului comun al veacului nostru, care disprețuiește ceea ce este în plus, sedentar, și care adoră nerăbdător viteza”. Pentru a atinge acest obiectiv, textul a fost simplificat îndeosebi în aparatul său filosofic, doctrinar și științific, redând lectura mult mai cursiv. Întrucât în traducerea de față în limba română s-a păstrat textul integral al ediției lui Orestano, trebuie avut în vedere faptul că informațiile cu privire la desfășurarea procesului de canonizare al fericitului Ieremia, atât din introducere, cât și din ultimele pagini, se opresc la data de 2 ianuarie 1944, când textul a fost semnat de autor. Anul următor, Francisc Orestano avea să se stingă din viață, în urma unui infarct, fără a mai avea bucuria de a-și vedea lucrarea ieșită de sub tipar.
Traducerea de față în limba română a acestei biografii, cu ocazia celebrării a 400 de ani de la moartea Fericitului Ieremia, scoate la lumină prețioase pagini care restituie, după patru veacuri, relatarea unui contemporan de-al său, un prieten apropiat și martor ocular la numeroase episoade povestite. Cunoașterea vieții sale sfinte să aprindă în noi dorința de a urma exemplul său în urmarea lui Cristos și a slujirii aproapelui sub ocrotirea Sfintei Fecioare Maria. (Leonard Ghiurca)
