Consistoriul cu Cardinalii: Prima zi de dezbateri s-a încheiat cu un accent pe pace
26.06.2026, Vatican (Catholica) - Sesiunea de după-amiază a Consistoriului Extraordinar, desfășurată pe 26 iunie în Aula Paul al VI-lea, s-a deschis cu rugăciuni pentru „situația dureroasă din Venezuela” și pentru numeroasele victime ale recentului cutremur. Sesiunea, intitulată „Cultura puterii și civilizația iubirii”, a fost dedicată reflecției asupra capitolului al V-lea al enciclicei Magnifica humanitas. A început cu o rugăciune comună și a fost moderată de Cardinalul Pablo Virgilio Siongco David, care l-a invitat apoi pe Cardinalul Víctor Manuel Fernández, prefectul Dicasterului pentru Doctrina Credinței, să susțină cuvântul introductiv. Papa Leon al XIV-lea a participat la deschiderea sesiunii și s-a întors mai târziu pentru reuniunea plenară.
Normalizarea războiului trebuie respinsă
Dezbaterile au început ulterior. Unsprezece grupuri au prezentat concluziile în fața adunării – opt din primul set și trei din cel de-al doilea. Toate au abordat provocările timpului prezent, evidențiind „forța dezumanizantă a culturii puterii, anvergura sa universală, ispita de a ceda logicii celor puternici și normalizarea războiului și a polarizării, care reduc toleranța societății față de violență și încurajează abordări periculoase și simpliste în rezolvarea conflictelor”, potrivit unui comunicat al biroului de presă.
În acest context, participanții au subliniat responsabilitatea de a construi pacea și o civilizație a iubirii. Au accentuat, de asemenea, importanța oferirii unei mărturii credibile – începând din interiorul Bisericii înseși – printr-un limbaj centrat pe persoane: unul al ascultării, iertării, reconcilierii, justiției restaurative și al gesturilor concrete. Un astfel de limbaj, au spus ei, este capabil să atingă inimile celor prinși în conflict, să recunoască rănile provocate de război și să favorizeze căutarea unității în Biserică.
Responsabilitatea de a construi pacea
Dezbaterea a evidențiat, de asemenea, că unitatea în interiorul Bisericii este esențială pentru credibilitatea sa, la fel ca și dialogul cu alte confesiuni și religii, în special cu Islamul. Într-o epocă în care globalizarea indiferenței îi face pe oameni tot mai insensibili la suferința altora, fiecare persoană este chemată să-și asume responsabilitatea de a construi pacea. În acest context, toate grupurile au reafirmat centralitatea credinței în Cristos și a Evangheliei, care are puterea de a transforma lumea atunci când este trăită și nu tratată ca simplă teorie. Au evidențiat, de asemenea, vocația originară a Bisericii, remarcând că unele situații pot fi abordate doar prin intervenția lui Dumnezeu. Mai multe grupuri au indicat drept exemple lucrarea Bisericii în Țara Sfântă și în Europa de Est.
Dezbaterea a abordat și rolul autorității politice, cerând ca aceasta să fie eliberată de ceea ce a fost descris drept legătura sa toxică cu puterea economică. Printre alte teme s-au numărat familia, educația, dificultatea de a depăși cererea de soluții imediate și necesitatea unei evanghelizări îndrăznețe. Câteva grupuri au evidențiat, de asemenea, rolul diplomației Sfântului Scaun și al Nunților apostolici în asigurarea că vocea Bisericii continuă să fie auzită.
Alături de apelul papal pentru pace
În acest context, mulți participanți au subliniat nevoia de a depăși logica războiului just, deoarece Evanghelia nu poate fi impusă prin forță, și de a vorbi în schimb despre dreptul la autoapărare proporțională. A fost exprimată recunoștință profundă față de Papa Leon pentru enciclică, pentru condamnarea conflictelor armate și pentru repetatele sale apeluri la pace. Dezbaterea a reflectat, de asemenea, asupra slujirii petrine (munus petrinum) ca garanție a independenței Bisericii față de autoritatea politică, precum și asupra nevoii de gesturi simbolice care să poată servi drept semne vizibile de pace în vremea de față.
Un apel la responsabilitate
Sesiunea s-a încheiat cu câteva intervenții personale pe temele acesteia. Unii Cardinali și-au exprimat recunoștința pentru oportunitatea de dialog oferită de Consistoriu, reafirmând totodată importanța lucrului împreună cu liderii altor religii pentru promovarea civilizației iubirii. Alții au vorbit despre reacția multor oameni la recunoașterea sinceră din enciclică a întârzierii Bisericii în condamnarea sclaviei – cuvinte care, au spus ei, au deschis inimi.
Cardinalii au subliniat, de asemenea, că enciclica în sine constituie un apel adresat Colegiului Cardinalilor de a-și asuma responsabilitatea pentru construirea păcii, inclusiv prin inițiative simbolice, precum Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace convocată de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea la Assisi în 1986. În jurul orei 19:30, Papa s-a întors pentru a conduce rugăciunea de încheiere, punând capăt sesiunii.
