Consistoriul cu Cardinali: Speranța Evangheliei ca antidot la individualism
27.06.2026, Vatican (Catholica) - Biroul de presă a publicat detalii despre cea de-a treia sesiune a Consistoriului Extraordinar, desfășurată sâmbătă dimineață în Aula Paul al VI-lea. Ziua a început cu Sfânta Liturghie celebrată de Cardinalul Giovanni Battista Re, decanul Colegiului Cardinalilor, în Bazilica San Pietro. Reuniți în Aula Paul al VI-lea, Papa Leon al XIV-lea i-a condus pe Cardinali în recitarea rugăciunii Adsumus. Cardinalul Protase Rugambwa, Arhiepiscop de Tabora, Tanzania, a moderat sesiunea de dimineață.
A mulțumit Colegiului, în numele Papei, pentru cuvintele de susținere legat de apelurile sale pentru pace și i-a îndemnat pe Cardinali să facă aceste apeluri și mai eficiente asumându-și responsabilitatea pentru ele în Diecezele și regiunile lor de origine, pentru ca un apel coral să se ridice și să confere o forță și mai mare acestui angajament comun. Cardinalul Stephen Brislin, Arhiepiscop de Johannesburg, Africa de Sud, a luat apoi cuvântul pentru raportul său introductiv pe tema „A construi în bine: șantierele timpului nostru”. După un timp de rugăciune și tăcere, Cardinalul Rugambwa a deschis lucrul pe grupuri, stabilind revenirea în sesiunea plenară, după pauză, pentru ora 11:30. Sfântul Părinte, prezent la începutul sesiunii, s-a întors înainte de prezentarea rapoartelor pe grupuri.
Unsprezece grupuri au prezentat rapoarte în Aulă: cele opt din primul set și trei din cel de-al doilea. Un număr mare dintre grupuri și-au concentrat reflecția asupra unei lecturi a profundelor fracturi ale timpului nostru: între popoare și națiuni, în interiorul societăților și chiar al familiilor; și asupra modului în care acestea generează răni, mai ales în rândul celor mai săraci, al celor mai slabi, al tinerilor cărora le lipsește simțul noutății și al adulților cărora le lipsește înțelepciunea vârstei. Multe dintre rapoarte au evidențiat pericolul reprezentat de lipsa de sens, lipsa relațiilor semnificative și a identității, care îi împinge pe oameni spre o atitudine tribală. Toate au subliniat rolul unui individualism exacerbat care duce la iluzia că ceilalți există pentru propriul nostru succes.
În acest context, provocarea inteligenței artificiale apare ca o dimensiune antropologică ce trebuie examinată prin identificarea unor valori umane comune. Acestea încep cu chemarea de a da nume ființelor vii și de a nu le reduce la cifre și statistici; de a experimenta și de a accepta simțul uman al limitelor, pe care inteligența artificială tinde să-l nege; și de a apăra demnitatea muncii. În acest cadru, multe grupuri au vorbit despre valoarea binelui comun ca despre ceva dificil de îmbrățișat și de înțeles, pe care politica adesea nu îl caută. Au remarcat că acesta necesită un limbaj al inimii pentru a depăși conformismul, corupția și sentimentul de imposibilitate generat de conștiința că proprietatea și resursele necesare pentru a-l atinge se află în mâinile câtorva.
Simțul binelui comun, au afirmat numeroase grupuri, își are originea în credință: credința în Dumnezeu și în dimensiunea transcendentă prezentă în fiecare persoană, care îi conduce pe oameni să depășească orice frontieră, începând cu aceea care îi duce dincolo de ei înșiși; să trăiască solidaritatea cu săracii ca răspuns la individualism; să trăiască deplin catolicitatea; să construiască relații gratuite, nu instituții, la toate nivelurile; și să caute un limbaj capabil să dialogheze cu medii îndepărtate de credința creștină. În această privință, rolul politicii este esențial, la fel ca angajamentul instituțiilor ecleziale în formarea viitorilor slujitori publici, pentru ca doctrina socială a Bisericii să fie cunoscută și studiată ca un leac pentru diviziuni.
Antidotul la individualism și la fracturi, au convenit multe grupuri, este Evanghelia: o Biserică care oferă un sentiment de apartenență, capabilă să aline rănile timpului nostru, care se înnoiește evitând formele de integralism și polarizare; o Biserică ce face vizibil chipul ei samaritean, cu creștini care nu sunt spectatori ai ruinei sociale, ci arhitecți înțelepți care reconstruiesc cetatea tuturor. În acest cadru, un semn de speranță este recunoașterea că aceleași provocări sunt întâmpinate în multe zone și în multe părți ale lumii și că împărtășirea comuniunii cu Cristos îl face pe om mai puțin preocupat de ceea ce gândesc ceilalți. În acest sens, diverse grupuri au subliniat valoarea sinodalității ca drum al ascultării și al dialogului, dar și al responsabilității ecleziale.
La sfârșitul rapoartelor, a fost alocat timp pentru intervenții ale mai multor Cardinali, care au reluat temele sesiunii în termeni mai personali. Alții și-au exprimat recunoștința față de Papă pentru recentele sale călătorii apostolice și pentru angajamentul său pentru pace. Sesiunea s-a încheiat la ora 12:45 cu rugăciunea Angelus, condusă de Sfântul Părinte.
