Zile de har la Mănăstirea „Sfânta Monica” a Surorilor Oblate Asumpționiste
30.07.2026, Iași (Catholica) - În perioada 19-25 iulie 2026, la mănăstirea „Sfânta Monica” a Surorilor Oblate Asumpționiste din Bacău-Izvoare, surori din cinci congregații și laici s-au întâlnit pentru exerciții spirituale. Tema propusă de pr. Lucian Dîncă, augustinian asumpționist, a fost „Urmează-mă! – Discipoli ai lui Isus Cristos cu Sfântul Ioan la școala Sfântului Augustin”.
Acest itinerariu spiritual pasionant și presărat de descoperiri minunate în Cuvântul Domnului – în mod deosebit în interpretare augustiniană – ne-a permis să citim Sfânta Scriptură în limbaj simbolic. Fiind de spiritualitate augustiniană, pentru majoritatea dintre noi, acest timp a fost o revenire la izvoarele care irigă viața noastră creștină și de sequela Christi. Dacă vrem creștere spirituală, șlefuirea discernământului și îmbunătățirea relațiilor fraterne, avem nevoie să ne hrănim zilnic. Cu ce anume? Cu meditarea Cuvântului lui Dumnezeu și cu Sacramentul comuniunii, al unității: Trupul și Sângele lui Isus Cristos. Sfântul Augustin ne invită să vedem comunitatea ca fiind „atelierul în care Dumnezeu ne-a plantat pentru ca să învățăm să iubim”. Spiritul comunitar a fost acela care a salvat creștinismul încă de la origini: „o inimă și un suflet” (Fapte 4,32) îndreptate spre Dumnezeu” (Regula de Viață a Sfântului Augustin).
Scopul „semnelor” înfăptuite de Isus este de a conduce la vindecarea sufletului și la vederea beatifică a lui Dumnezeu. Astfel, ucenicul poartă în el trăsăturile fundamentale ale Bisericii: contemplația și misiunea. Amândouă contribuie la vestirea evangheliei și la creșterea Împărăției lui Dumnezeu până când „Dumnezeu va fi totul în toți” (1Cor 15,28). Suntem recunoscătoare lui Dumnezeu și pr. Lucian pentru experiența spirituală de ucenici la școala lui Isus în lumina Sfântului Augustin și pentru aceste zile de har. Exercițiile spirituale s-au încheiat cu un moment de rugăciune la mormintele surorilor oblate asumpționiste care au slujit cu dăruire și curaj în Biserica locală și care ne-au precedat în casa Tatălui. Anexăm alăturat cuvântul de mulțumire – un ecou minunat al experienței noastre de Dumnezeu. (Sr. Felicia Ghiorghieș OA pentru Ercis.ro)
