PF Claudiu: Ceea ce facem cu iubire nu se șterge niciodată
16.08.2026, Cluj (Catholica) - O sărbătoare a credinței a fost Adormirea Maicii Domnului, în zilele de 14 și 15 august 2026, prin pelerinajul eparhial greco-catolic la Sanctuarul Arhiepiscopal Major „Maica Domnului, Mângâierea celor ce plâng” – mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca. În luminoasa zi a sărbătorii, pelerini din întreaga Biserică s-au reunit, în incinta acestui Sanctuar, în jurul Întâistătătorului Bisericii Române Unite, a preoților și a surorilor Congregației Maicii Domnului (CMD), care s-au pregătit intens în ultima perioadă, pentru a-i întâmpina pe toți cu adevărat după modelul Maicii Sfinte pe care o urmează, cu o inimă maternă.
Preafericirea Sa Claudiu s-a închinat în fața Icoanei Maicii Sfinte, și a depus, la baza ei, un relicvariu cu moaște ale Sfântului Carlo Acutis, al cărui model de sfințenie a dorit să-l ofere cu ocazia acestui pelerinaj, mai ales tinerilor. După acest moment, în altarul exterior amplasat în curte, în fața capelei mănăstirii, a început Sfânta Liturghie arhierească solemnă a sărbătorii. Un număr mare de preoți s-au aflat și în spațiile amenajate pentru Spovadă, unde s-au pus la dispoziția credincioșilor care au dorit să primească de la bunul Dumnezeu iertarea păcatelor.
În cuvântul de învățătură la Sf. Liturghie, Preafericitul Părinte Claudiu a mulțumit tuturor pelerinilor, preoți, persoane consacrate, credincioși, că au venit în pelerinaj la Sanctuarul Arhiepiscopal Major, „pentru ca toți împreună să o cinstim pe Maica Sfântă. Suntem în comuniune, uniți cu toate celelalte mari Sanctuare din lume, care o sărbătoresc pe Maica Domnului. Un gând special pentru Sanctuarul Maicii Domnului, Maica Săracilor de la Cărbunari. Și simțim în felul acesta, gândindu-ne la toți cei care, în toată Biserica, o sărbătoresc pe Maica Sfântă, simțim că suntem cu adevărat o mare familie, că suntem parte a unei mari familii”. A evidențiat apoi scopul pelerinajelor la mănăstiri și la marile Sanctuare mariane, acela de a redescoperi „pacea, liniștea și bucuria în momentele de rugăciune și mai ales în momentele de sărbătoare”.
Și Sanctuarul Arhiepiscopal Major al CMD din Cluj, are nevoie de „pace, liniște și bucurie, mai ales azi, când lumea pare bulversată de războaie, crize, care ne fură pacea, liniștea, speranța din suflete. Și atunci venim aici pentru a regăsi, nu o speranță care să ne facă să credem că nu mai există răul, războaiele, crizele, ci o pace, o liniște și o bucurie, tocmai în mijlocul acestor furtuni”. Este ceea ce dăruiește Maica Sfântă. Maica Sfântă poate face acest dar „fiindcă este Maica lui Dumnezeu” și, așa cum se vede și în icoana Sanctuarului, „Maica Sfântă care ni-l arată încontinuu pe Isus”. Privind spre Isus la îndemnul Maicii Sfinte, urmându-l pe Isus, a subliniat, „Dumnezeu ne dă o pace care nu dispare, care nu neagă crizele, războaiele, suferințele, dar rămâne în inimă, în mod tainic, misterios, chiar și în aceste momente”. Ierarhul a dat exemplul credincioșilor greco-catolici din timpul persecuției Bisericii, al Episcopilor greco-catolici martiri, care și-au păstrat în suflete pacea, bucuria chiar, în condiții extreme de detenție, pentru că, a spus: „Iată ce fel de pace ne dăruiește Maica Sfântă”.
Preafericirea Sa Claudiu s-a oprit și la semnificația sărbătorii, „Adormirea Maicii Sfinte”: nu „moarte”, a arătat, ci „adormire”, fiindcă moartea, pentru Maica Sfântă, pentru sfinți, reprezintă de fapt „trecerea la viața cea adevărată”. Și, în acest context, a vorbit credincioșilor despre iubire, acea iubire prin care „lucrurile bune, frumoase, făcute cu iubire, sunt cele care rămân pentru totdeauna. Ceea ce facem cu iubire nu se șterge niciodată” – iar aceasta, a spus, „merită să rămână în sufletele noastre” ca un ecou al sărbătorii.
Preafericirea Sa Claudiu a explicitat icoana sărbătorii, care „are două planuri (…), unul pe care îl vedem noi acum și altul invizibil, spiritual. Un prim-plan în care o vedem pe Maica Sfântă așa cum vedem toți morții noștri, întinsă pe un catafalc, apostolii în jurul ei, dar există un al doilea plan al icoanei deasupra, și în acel plan îl vedem pe Isus care o ține pe Maica Sfântă ca pe un prunc nou născut.” A citit aici un semn al iubirii: „așa cum Maica Sfântă l-a ținut în brațe pe Isus la naștere, Isus o ține în brațe acum pe Maica Sfântă. Așa este și cu noi. Toate actele noastre de iubire rămân pentru totdeauna.” Este și exemplul Sf. Carlo Acutis, care spunea: „Dumnezeu ne va recunoaște și vom fi bine plăcuți Lui dacă vom avea iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele”. Preafericirea Sa Claudiu a insistat asupra iubirii Maicii Sfinte, care, la Medjugorje, într-un mesaj, spunea: „Dacă ați ști cât de mult vă iubesc, ați plânge de fericire”.
Iar cea care atât de mult iubește este și „o mamă puternică”: Maica Sfântă, în paginile Apocalipsei simbolizează și Biserica – este Maica Bisericii, „o femeie înveșmântată în soare, cu luna la picioarele ei și cu stelele în jurul capului. Deja această imagine cosmică ne dă percepția puterii Maicii Sfinte”. „Maica Sfântă, ridicată cu trupul și cu sufletul la cer, este de-a dreapta Împăratului”, este Împărăteasa Cerului și a Pământului, „Cea care va zdrobi capul șarpelui”. Puterea Maicii Sfinte, a spus, are la bază cuvintele: „Fie mie după cuvântul tău”, ale Sfintei Fecioare – prin care „Dumnezeu intră în viața noastră”. Pelerinajele, a mai adăugat, oferă ocazii „să schimbăm cârma vieții noastre, să mergem mult mai mult înspre Dumnezeu (…), să-i deschidem poarta inimii noastre lui Dumnezeu”. Și „la acest pelerinaj”, a continuat, „avem ocazia să-i cerem Maicii Sfinte să repare biserica, altarul, din sufletul nostru” – amintind de Sf. Francisc și Anul Jubiliar Franciscan care se desfășoară. În spirit franciscan, Preafericirea Sa Claudiu a îndemnat: „Să cerem și noi astăzi, în rugăciune, cu umilință, Maicii Sfinte, să ne învețe cum să reparăm biserica din sufletele noastre, cum să ne apropiem mai mult de Dumnezeu”.
La încheierea Sfintei Liturghii, toți pelerinii au trecut pe rând și s-au oprit pentru un moment de cerere și venerare, în fața icoanei „Maicii Sfinte, mângâierea celor ce plâng”, în fața relicvelor Sf. Carlo Acutis. Au fost apoi, fiecare în parte, binecuvântați de către Preafericitul Părinte Claudiu, care le-a oferit și ungerea cu ulei sfințit la rugăciunea Sfântului Maslu, oficiată în seara precedentă, spre luminare și vindecare de boli sufletești și trupești. Cu răbdare, în reculegere și rugăciune, toți credincioșii au trecut pe rând prin fața icoanei și a Arhiereului, pentru a primi în suflete izvoare de har și a le duce în viețile lor, în lume.
