Prima chemare la Post: în Geneză
04.02.2009, Vatican (Catholica) - Postul este o practică cu vechi rădăcini. De fapt, observă Papa Benedict al XVI-lea în mesajul pentru Postul Mare din acest an, prima poruncă de abţinere de la mâncare o găsim în chiar prima carte a Sfintei Scripturi. Domnul i-a poruncit în Geneză omului „să se abţină de la a mânca din pomul oprit: `Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi a răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit`. Comentând porunca divină, Sfântul Vasile afirmă că `postul a fost orânduit în paradis` şi `prima poruncă în acest sens a fost dată lui Adam`. Şi de aceea conchide: `Acel să nu mănânci este, deci, legea postului şi a abstinenţei`.”
În contextul în care „toţi suntem împovăraţi de păcat şi de urmările sale”, continuă Sfântul Părinte, „postul ne este oferit ca un mijloc pentru a restabili prietenia cu Domnul”. Şi aminteşte un alt episod biblic: „Esdra, înainte de călătoria de întoarcere din exil în ţara făgăduinţei, a invitat poporul reunit să postească `pentru ca să ne smerim – a spus – înaintea feţei Dumnezeului nostru`. Atotputernicul le-a ascultat rugăciunea şi le-a asigurat favoarea şi ocrotirea sa. La fel au făcut locuitorii din Ninive care, atenţi la chemarea lui Iona la pocăinţă, au proclamat, ca dovadă a sincerităţii lor, un post spunând: `Cine ştie dacă lui Dumnezeu o să-i pară rău şi se va îndura şi se va întoarce de la aprinderea mâniei sale şi astfel noi nu vom pieri`. În Noul Testament, Isus pune în lumină raţiunea profundă a postului, stigmatizând atitudinea fariseilor, care respectau cu scrupulozitate prescrierile impuse de Lege, dar inima lor era departe de Dumnezeu.”
„Adevăratul post”, în viziunea Fiului lui Dumnezeu, „este mai degrabă împlinirea voinţei Tatălui ceresc, care `vede în ascuns şi te va răsplăti`”, scrie Pontiful. Isus, aminteşte mai apoi el, „la capătul celor 40 de zile petrecute în pustiu, (spune) că: `Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu`. Adevăratul post are, deci, ca scop a mânca `adevărata mâncare`, care înseamnă a face voia Tatălui. Iar dacă Adam nu a ascultat de porunca Domnului `să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi a răului`, prin post credinciosul înţelege să se supună cu umilinţă lui Dumnezeu, încrezându-se în bunătatea şi îndurarea sa.”
„Găsim practica postului foarte prezentă în prima comunitate creştină”, mai susţine Sfântul Părinte. „Dar şi Părinţii Bisericii vorbesc despre puterea postului, capabilă să ţină în frâu păcatul, să reprime dorinţele intense ale `vechiului Adam`, şi să deschidă în inima celui credincios drumul spre Dumnezeu. Postul este apoi o practică frecventă şi recomandată de sfinţii din orice epocă. Scrie Sfântul Petru Crisologul: `Postul este sufletul rugăciunii iar milostenia viaţa postului, de aceea, cine se roagă să postească. Cine posteşte să aibă milă. Cine, cerând, doreşte să fie ascultat, să-l asculte pe cel care îi cere. Îşi deschide spre el inima lui Dumnezeu, cine nu o închide pe a sa celui care îl roagă cu stăruinţă`.” Mesajul a fost publicat – în traducere – la secţiunea Documente de pe Catholica.ro. Amintim că anul acesta în Biserica Catolică apuseană Postul Mare începe la 25 februarie (Miercurea Cenuşii), iar în cea răsăriteană la 2 martie.
