Familia, principala problemă!

11.05.2004, Bucureşti (Catholica) - Ultimul număr din Actualitatea creştină, periodicul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, a publicat un interviu luat de Vlad Mixich Episcopului Auxiliar de Bucureşti, PS Cornel Damian, în ultima zi din februarie. Din lungul interviu (care poate fi citit şi pe situl ARCB.ro, în varianta online a revistei diecezane), am selectat câteva fragmente.

– Sunteţi Episcop doar de câteva luni. Ce surprize aţi avut în acest scurt răstimp, care e elementul de noutate pe care l-a adus în viaţa dumneavoastră această nouă poziţie ierarhică?

– Nu cred că se poate vorbi de surprize. Ceea ce a adus nou în viaţa mea a fost primirea plinătăţii sacramentului preoţiei. Parcurgând toate cele trei trepte ale acestui sacrament – diaconatul, preoţia şi episcopatul – devii un urmaş al apostolilor. Am continuat să rămân şi vicar general, astfel că, din punct de vedere administrativ, nu s-au produs multe schimbări. Din punctul meu de vedere, are prioritate activitatea pastorală. Eu vin în numele Arhiepiscopului nostru, Ioan Robu, şi este important ca astfel credincioşii să-l simtă pe păstor în mijlocul lor.

– Care credeţi că este principala problemă a Bisericii Romano-Catolice din România?

– Familia! Ca o consecinţă a sărăciei generalizate, mulţi capi de familie pleacă în străinătate la lucru. Se produce astfel o separare a familiei, care generează numeroase probleme. Copiii rămân fără îndrumarea unuia din părinţi în momente esenţiale ale existenţei lor. Totodată mulţi tineri amână căsătoria din aceleaşi motive. Ce putem face? Nu putem împiedica plecarea lor. O soluţie ar fi ca o parte din preoţi să meargă după credincioşii lor, realizând astfel ceea ce s-ar numi o pastoraţie a emigranţilor. O altă variantă ar fi oferirea posibilităţii de a lucra aici. Avem în acest sens o colaborare cu „Caritas”-ul, în Slobozia.

– Să încercăm o generalizare. Care credeţi că este cel mai mare rău al epocii noastre?

– Trăind într-o societate de consum, cred că principalul rău e reprezentat de consumism. De asemenea, şi problema globalizării va aduce mult rău dacă ne vom limita la o globalizare financiară. Trebuie să căutăm, aşa cum spune Sfântul Părinte, „o globalizare a fraternităţii”.

– Trăim într-o perioadă în care pentru tineri morala Bisericii pare depăşită. Care e ajutorul concret pe care Biserica îl poate da acestor tineri?

– Nu este prima oară când aud că morala Bisericii ar fi depăşită. Morala Bisericii e morala lui Cristos. Biserica prezintă Evanghelia, ori Evanghelia este cuvântul viu al lui Cristos, care nu se demodează. De altfel, societatea realizează că această încurajare a libertinajului duce deseori la rezultate negative. Mă refer la avort, la HIV-SIDA şi multe altele. Îmi place însă atunci când văd cum doi tineri se pregătesc cu toată seriozitatea pentru căsătorie şi nu caută doar plăcerea.

– Şi totuşi, care ar fi virtutea cea mai necesară azi unor tineri care doresc să trăiască în cuvântul lui Cristos?

– Virtuţile teologale. Ele ar trebui să ne influenţeze în viaţa de zi cu zi, ele ne apără împotriva ispitelor. Nu suntem nimic fără credinţă, speranţă şi dragoste.

– Să încercăm să vă cunoaştem mai îndeaproape; vorbiţi-ne despre dumneavoastră. Care e principala trăsătură a caracterului lui Cornel Damian?

– (Zâmbete) îmi place să fiu bun. Am un caracter blând. De altfel, sunt ardelean şi se spune despre noi ardelenii că avem un caracter mai moale.

– Şi care este principalul dumneavoastră defect?

– Mă enervez uşor! Prietenii mei ar spune că nu este adevărat, dar eu nu mă exteriorizez.

– Ce apreciaţi cel mai mult la prietenii dumneavoastră?

– Sinceritatea. Apreciez foarte mult oamenii care au curajul de a fi sinceri; în schimb, nu-mi place ironia.

– Atunci spuneţi-ne şi pentru ce greşeli aveţi cea mai mare indulgenţă?

– Sunt îngăduitor cu toate. Nu sunt un duhovnic dur, pentru că ştiu că păcătosul poartă crucea slăbiciunii sale. De fapt, păcatul face parte din viaţa noastră. Mi-e însă greu să accept lipsa armoniei între oameni. Un om care nu poate ierta, nu-şi înţelege aproapele.