Papa despre valoarea şi sensului postului
04.02.2009, Vatican (Catholica) - „Aş vrea să mă opresc anul acesta să reflectăm în special asupra valorii şi sensului postului”, ne spune Papa Benedict al XVI-lea în tradiţionalul mesaj pentru Postul Mare. Textul, semnat la 11 decembrie, a fost dat publicităţii ieri, printr-o conferinţă de presă desfăşurată în Vatican, la care au luat parte Cardinalul Paul Josef Cordes, preşedintele Consiliului Pontifical „Cor Unum”, Mons. Karel Kasteel şi Mons. Giampiero Del Toso, secretar, respectiv subsecretar al aceluiaşi dicaster vatican, şi Josette Sheeran, director executiv al Programului Mondial pentru Alimentaţie al Naţiunilor Unite.
„În zilele noastre, practica postului pare să fi pierdut puţin din valoarea sa spirituală şi să fi căpătat mai degrabă, într-o cultură marcată de căutarea bunăstării materiale, valoarea unei măsuri terapeutice pentru îngrijirea propriului corp. A posti ajută desigur la bunăstarea fizică, dar pentru credincioşi este în primul rând o `terapie` pentru îngrijirea a tot ceea ce îi împiedică să se conformeze voinţei lui Dumnezeu.” Pontiful adaugă: „Practica fidelă a postului contribuie de asemenea la a da unitate persoanei, trup şi suflet, ajutând-o să evite păcatul şi să crească în intimitate cu Domnul. […] A ne lipsi de mâncarea materială care hrăneşte trupul, înlesneşte o dispoziţie lăuntrică de a-l asculta pe Cristos şi de a ne hrăni din cuvântul său de mântuire. Prin post şi rugăciune îi permitem lui să vină să potolească foamea mai profundă pe care o simţim înlăuntrul nostru: foamea şi setea de Dumnezeu.” Şi mesajul continuă: „În acelaşi timp, postul ne ajută să devenim conştienţi de situaţia în care trăiesc atâţia fraţi ai noştri. […] A posti de bună voie ne ajută să cultivăm stilul bunului samaritean, care se apleacă şi vine în ajutorul fratelui în suferinţă. Alegând în mod liber să ne lipsim de ceva pentru a-i ajuta pe alţii, arătăm concret că aproapele în dificultate nu ne este străin. Tocmai pentru a menţine vie această atitudine de primire şi de atenţie faţă de fraţi, încurajez parohiile şi orice altă comunitate să intensifice în Postul Mare practica postului personal şi comunitar, cultivând deopotrivă ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, rugăciunea şi pomana.”
Sfântul Părinte concluzionează: „Din cele spuse reiese cu mare claritate că postul reprezintă o practică ascetică importantă, o armă spirituală pentru a lupta împotriva oricărei eventuale alipiri dezordonate faţă de noi înşine. Lipsirea voluntară de plăcerea mâncării şi a altor bunuri materiale ajută ucenicul lui Cristos să controleze dorinţele naturii slăbite de vina originară, ale cărei efecte negative cuprind întreaga personalitate umană. În mod oportun un vechi imn liturgic de Postul Mare îndeamnă: Să ne folosim în mod mai sobru de cuvinte, mâncăruri, băuturi, de somn şi jocuri, şi să stăm vigilenţi cu mai mare atenţie. […] Scopul ultim al postului este acela de a-l ajuta pe fiecare dintre noi să se dăruiască total lui Dumnezeu. […] De aceea, Postul Mare să fie valorizat în fiecare familie şi în fiecare comunitate creştină pentru a îndepărta tot ceea ce distrage spiritul şi pentru a intensifica ceea ce hrăneşte sufletul deschizându-l spre iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Mă gândesc în special la o mai mare stăruinţă în rugăciune, la lectio divina, la recurgerea la sacramentul reconcilierii şi la participarea activă la Euharistie, mai ales la sfânta Liturghie duminicală. Cu această dispoziţie interioară să intrăm în climatul de pocăinţă al Postului Mare.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
