Biblia arată calea spre fericire
21.04.2004, Vatican (Catholica) - În Biblie, Dumnezeu nu doar se revelează pe sine, ci revelează şi calea spre fericire, spune Papa Ioan Paul al II-lea. Sfântul Părinte a analizat relaţia dintre Biblie şi moralitate când s-a întâlnit marţi, 20 aprilie 2004, cu participanţii la adunarea plenară anuală a Comisiei Biblice Pontificale, o instituţie care se află sub Congregaţia pentru Doctrina Credinţei. „Aceasta este o temă care îi priveşte nu doar pe credincioşi ci, într-un anumit sens, pe toţi oamenii de bunăvoinţă”, a spus Papa. „De fapt, prin Biblie, Dumnezeu vorbeşte şi se revelează pe sine, şi indică fundamentul solid şi anumite orientări pentru comportamentul uman.”
Papa a enumerat „comportamentele fundamentale ale moralităţii biblice”: „a-l cunoaşte pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos; a recunoaşte bunătatea sa infinită; a cunoaşte cu o inimă recunoscătoare şi sinceră că `tot binele şi tot darul cel bun vine de sus, de la Părintele luminilor`; a descoperi în darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat datoriile pe care El ni le-a încredinţat; a acţiona în deplină conştiinţă a responsabilităţilor noastre în această privinţă.” Papa Ioan Paul al II-lea a adăugat: „Biblia ne prezintă bogăţiile inepuizabile ale acestei revelaţii a lui Dumnezeu şi a iubirii sale pentru omenire. Datoria noastră comună este de a facilita pentru poporul creştin accesul la această comoară.”
Cardinalul Joseph Ratzinger, preşedintele comisiei, conduce sesiunile adunării care se desfăşoară Casa Sf. Marta din Vatican. Este prezent de asemenea secretarul general al comisiei, preotul iezuit Klemens Stock. Adunarea a început cu contribuţiile aduse de cei 20 de membri ai comisiei la tema întâlnirii – Biblia şi moralitatea. În salutul său adresat Papei în timpul audienţei, Cardinalul Ratzinger a spus că „relaţia dintre Biblie şi moralitate” este o problemă crucială.
„În societatea contemporană există o aşteptare tot mai mare faţă de o etică non-confesională, faţă de o aşa numită moralitate laică produsă doar de raţiune şi independentă de orice revelaţie”, a spus Cardinalul. „Raţiunea umană este cu siguranţă capabilă să cunoască şi să formuleze norme morale valide”, a recunoscut el. „Totuşi, este fragilă şi limitată şi nu este capabilă să descopere originea şi sensul său ultim, deoarece este raţiunea unui om păcătos.”
„De aceea, este necesară credinţa pentru a înţelege pe deplin conţinutul moral al condiţiei umane”. Legea morală, a adăugat Cardinalul, citând nr. 1950 din Catehismul Bisericii Catolice, poate fi definită ca „pedagogia lui Dumnezeu”. „Legea morală este opera Înţelepciunii divine. Sensul ei biblic poate fi definit ca o îndrumare părintească, pedagogia lui Dumnezeu. Ea prevede pentru om căile, regulile de conduită care conduc la fericirea promisă; ea denunţă căile răului care îl îndepărtează pe om de Dumnezeu şi iubirea sa. Este fermă în preceptele sale şi, în acelaşi timp, în promisiunile sale, demnă de iubire.”
„Creştinul nu trăieşte şi nu îşi înţelege credinţa sau viaţa sa morală pe cont propriu. Accesul la credinţa în Isus Cristos, care oferă mântuirea, are loc prin intermediul unei Tradiţii vii, Biserica: prin această Tradiţie, creştinii primesc `glasul viu al Evangheliei`, ca expresia fidelă a înţelepciunii şi voinţei divine”, a subliniat el. De aceea, „este responsabilitatea Bisericii dintotdeauna şi de pretutindeni de a proclama principiile morale, inclusiv acelea care se referă la ordinea socială, precum şi de a emite judecăţi asupra tuturor problemelor umane, în măsura în care o cer drepturile fundamentale ale persoanei umane sau mântuirea sufletelor”, aşa cum este indicat în canonul 747 din Codul de Drept Canonic.
