Pastorala de Paşti: PS Ioan Şişeştean
05.04.2004, Baia Mare (Catholica) - „Întreaga credinţă a apostolilor, a tuturor sfinţilor şi martirilor, precum şi mărturia de douăzeci de secole a Bisericii, este zidită pe temelia de nezdruncinat a Învierii, pe mormântul gol din care a ţâşnit viaţa lumii”, scrie PS Ioan Şişeştean, Episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Maramureş, în scrisoarea pastorală la sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos. „Iar adevărurile ce decurg din această realitate sunt măreţe şi transfigurante: Cristos a înviat – înseamnă că Dumnezeu există. Cristos a înviat – înseamnă că există viaţa veşnică şi că Cristos este pârga, începutul învierii noastre la acea viaţă. Cristos a înviat – înseamnă că toate profeţiile şi minunile biblice sunt adevărate. Cristos a înviat – înseamnă că toate speranţele omenirii sunt îndreptăţite, toate problemele vieţii au o rezolvare. Cristos a înviat – înseamnă că toate Sfintele Sacramente, încredinţate Bisericii Sale, sunt mântuitoare.”
În începutul scrisorii pastorale, PS Ioan citează din predica Sf. Ioan Gură-de-Aur din tocmai sărbătoarea Învierii: „Intraţi toţi în bucuria Domnului nostru. Bogaţii şi săracii, împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat, şi cei leneşi, cinstiţi Ziua. Cei ce aţi postit, şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii… Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului. Sculatu-s-a Cristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Cristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Cristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Cristos şi nici un mort nu v-a rămâne în groapă; căci Cristos, sculându-se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut.”
„Învierea Mântuitorului este pentru toţi creştinii un prilej de bucurie, de mângâiere şi de speranţă”, subliniază Episcopul greco-catolic de Maramureş. „Trăite în lumina Învierii, faptele noastre cotidiene se transfigurează în tot atâtea nestemate, care ne vor încununa fruntea în eternitate. Fără Înviere, zadarnică este toată filosofia, toată ştiinţa şi arta, toată osteneala şi toate năzuinţele spre un ideal; zadarnic spiritul de sacrificiu, zadarnică orice renunţare, pentru că fără înviere totul sfârşeşte odată cu moartea! Numai în lumina Învierii, toate acestea îşi primesc sens şi împlinire.”
