Opiniile predicatorului, după exerciţiile spirituale ţinute Papei (I)

23.03.2004, Napoli (Catholica) - Predicatorul la exerciţiile spirituale din acest an din Vatican a declarat că a putut să constate că rugăciunea se află în centru pentru cei care guvernează Biserica. Mons. Bruno Forte, care este profesor la Şcoala de Teologie din Sudul Italiei, şi membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a mărturisit într-un interviu unele din aspectele exerciţiilor spirituale ţinute în Vatican între 29 februarie şi 6 martie 2004.

– Cum vă simţiţi după ce aţi condus meditaţiile pentru Papa şi colaboratorii săi?
– Sunt profund impresionat şi recunoscător lui Dumnezeu pentru că mi-a permis să trăiesc această experienţă. În primul rând pentru faptul de a vedea mărturia dată de Papa, de om al rugăciunii. El a participat la toate cele 22 de meditaţii. L-am văzut ascultând atent, în profundă rugăciune, stând în genunchi timp îndelungat. Iar la sfârşit am avut ocazia să mă întâlnesc cu Papa, chiar să glumesc cu el; iar Papa are un ascuţit simţ al umorului. I-am spus ce mi-au spus, tachinându-mă, unii prieteni înainte de a pleca la exerciţii: „Dacă Papa supravieţuieşte celor 22 de meditaţii ale tale, atunci înseamnă nu numai că este un sfânt, dar şi că are o sănătate de fier!” Iar Sfântul Părinte, care a trecut cu bine acest „test”, a râs din inimă.

Am fost impresionat şi de mărturia de rugăciune a celorlaltor persoane prezente la exerciţii: Cardinali, Arhiepiscopi, Episcopi şi preoţi din Curia Romană. Ei au trăit exerciţiile în ascultare, în meditaţie şi în rugăciune. Am avut ocazia să verific aceasta în discuţiile spirituale avute cu ei. De aceea, pot spune că în aceste zile am trăit o adevărată experienţă de speranţă. Aceasta pentru că am văzut că în centrul Bisericii există oameni care pentru o săptămână lasă toate activităţile lor pe plan secund pentru a se dedica exclusiv rugăciunii şi ascultării Cuvântului lui Dumnezeu. Cred că aceasta este o adevărată forţă pentru Biserică, este un adevărat har care străluceşte din inima Bisericii asupra noastră, a tuturor botezaţilor.

– Care a fost ideea principală pe care aţi dorit să o transmiteţi prin predicile din aceste zile de exerciţii spirituale?
– Obiectivul exerciţiilor spirituale este acela de a-l urma într-un mod reînnoit pe Cristos, lumina lumii. Există trei etape în tradiţia exerciţiilor spirituale, care au fost expuse complet de Sf. Ignaţiu de Loyola. Prima etapă este calea purificării, etapa în care îi cerem lui Dumnezeu harul eliberării de păcat şi de minciună, o libertate pe care numai El ne-o poate da. Este perioada purificării inimii, a reînnoirii interioare.

Aceasta este ceea ce spune Sf. Ioan în fraza care a fost motto-ul exerciţiilor spirituale susţinute de mine: „Cel care mă urmează nu va rămâne în întuneric”. În această fază, contemplându-l pe Isus şi alegerile vieţii sale, putem să ne verificăm libertatea, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al harului său.

– Care sunt celelalte etape ale exerciţiilor?
– A doua etapă este calea iluminativă în care, în special la picioarele crucii lui Isus şi luminaţi de Învierea Sa, ne lăsăm luminaţi asupra a ce doreşte Dumnezeu de la noi, în urmarea lui Cristos care spune: „Eu sunt lumina lumii, eu sunt lumina vieţii”. A treia etapă este calea unitivă. Cel ce trăieşte astfel experimentează în el roadele Spiritului, bucuria comuniunii cu Sfânta Treime şi cu Biserica, deoarece Isus a spus că „oricine vine după mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”. De-a lungul zilelor petrecute cu Sfântul Părinte şi apropiaţii săi, am urmărit să sugerez această cale, ce ne conduce la izvoare, la prospeţimea Evangheliei, de care avem întotdeauna nevoie pentru a-l urma pe Isus şi pentru a deveni, şi mai mult, mărturisitorii Lui.