Trăind şi supravieţuind sub ateismul comunist
23.03.2004, Vatican (Catholica) - La lansarea de astăzi din Vatican a cărţii „Credinţă şi martiri” a fost invitat şi pr. Tertulian Langa, fost Vicar General al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. Pr. Langa a oferit propria sa mărturie în faţa participanţilor, alegându-şi ca titlu „Trăind şi supravieţuind sub ateismul comunist”. Textul integral al mărturiei pr. Langa este publicat pe situl Greco-Catolic.ro.
Mărturia începe cu anul 1946, când tânărul de 24 de ani Tertulian Langa era asistent la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Refuzând să se înscrie în sindicat şi ştiută fiind atitudinea sa catolică, a intrat în atenţia comuniştilor. Şi-a dat demisia şi a vrut să se retragă la ţară, să lucreze pământul. Dar comuniştii i-au inventat un dosar şi a fost chemat în instanţă. „După atroce procedee de anchetă,” a povestit astăzi pr. Langa audienţei din Vatican, „procurorul, în instanţă, a declarat că `La dosarul inculpatului nu se află nici o probă despre vinovăţia lui; dar cerem sancţiunea maximă: 15 ani muncă silnică. Pentru că, dacă n-ar fi vinovat, nu s-ar afla aici`, într-o perfectă logică atee. Am replicat: `Nu se poate să mă condamnaţi fără să aveţi o probă!` `Nu se poate? Ia uite că se poate: 20 de ani muncă silnică. fiindcă ai protestat împotriva Justiţiei poporului. Aceasta e sentinţa definitivă şi irevocabilă.` Deci s-a putut…”
Pr. Langa a povestit apoi arestarea sa şi chinurile groaznice la care a fost supus. Astăzi cine îl vede pe pr. Langa cu greu şi-au putea închipui că este supravieţuitorul acelor teribile torturi, cel care a alergat într-o celulă, timp de 39 de ore, hăituit de un câine lup. Iar istoria sa continuă cu Jilava, închisoarea trist de celebră. Prizonierii erau lipsiţi de cele necesare supravieţuirii, inclusiv de aer: „Criza de aer era atât de mare încât pentru a respira, trei câte trei, ne succedam, cu rândul, pe burtă, cu gura lângă pragul uşii, poziţie în care număram conştiincios 60 de respiraţii, pentru ca şi alţi camarazi să îşi revină din leşin. Contribuiam, în felul nostru, la construirea celei mai umane orânduiri din lume…”
Următorul „popas” al pr. Langa a fost închisoarea Zarka din Aiud: „Celula în care am fost introdus nu conţinea nimic: nici pat, nici pătură, necum cearşaf sau pernă, nici masă, nici scaun, nici rogojină şi nici măcar ferestre. Doar gratii de oţel, iar eu, ca şi toţi ceilalţi, de unul singur în celulă: mă minunam de mine, cel îmbrăcat cu pielea şi învelit cu frigul.” Cât despre mâncare, declară acelaşi supravieţuitor: „Trăiam cu mai puţin decât primeşte o găină.” „Din cei 80 de oameni câţi am intrat în Zarka, abia 30 au supravieţuit.” În închisoare, „numele” pr. Langa a fost K-1700, o coincidenţă minunată amintind de anul Unirii credincioşilor din Transilvania cu Biserica Romei.
La finalul expunerii, pr. Langa a mărturisit audienţei: „Nu am prea scris despre aceste dramatice trăiri. Cine poate să creadă ceea ce pare incredibil? Cine poate să creadă că legile biologiei pot fi înfrânte de voinţă ? Dar dacă aş arăta minunile prin care am trecut? Nu ar fi socotite ca fantasmagorii? Mai greu aş suporta aceasta decât noi ani de închisoare. Dar nici Isus n-a fost crezut de toţi cei care L-au văzut. `Din clipa aceea, mulţi dintre învăţăceii Lui nu mai umblau cu El.` (In 6,66).” Această mărturie, a mai declarat pr. Tertulian Langa, „sper din inimă să deschidă o fereastră de Cer. Pentru că este mai mult cer deasupra noastră, decât pământ sub picioarele noastre.”
Reînnoim invitaţia de a citi integral această mărturie la adresa www.greco-catolic.ro/biblioteca.asp?tip=articole&id=38.

Tertulian Langa alaturi de cei 12 episcopi greco/catolici, alaturi de cardinalul Iuliu Hossu. episcopul Marton Aron si Anton Durkovici au dat cel mai bun exemplu de daruire fata de biserica din care au facut parte. Deci iata ca s/a putut acolo unde a fost vointa, caracter si credinta. Asta in timp ce aflati in libertate ierarhii drept/credinciosi isi faceau temele cu sarg iar patriarhul Ardealului fost carlist, legionar, antonescian si in cele din urma comunist a dat dovada de servilism atroce fata de noul regim. Mai mult decat atat a privit cu simpatie propunerea lui Dej de interzicere a Bisericii romane unite cu Roma dupa modelul patentat in U.S.S.R in 1946. Apreluat cu bucurie imensul patirmoniu al acestei biserici iar urmasii sai intru credinta se incapataneaza sa mai returneze din el, macar asa pe aici pe colo prin partile esentiale. RUSINE. RUSINE. RUSINE.