Zece Cuvinte care îţi pot transforma viaţa

17.03.2004, Bucureşti (Catholica) - În revista Actualitatea creştină, numărul pe martie 2004, este publicat un interviu cu pr. Adolfo Scandurra, călugăr carmelitan, care, începând din toamna anului trecut, susţine, la Institutul Teologic Sfânta Tereza, o serie de cateheze intitulate „Zece Cuvinte care îţi pot transforma viaţa”. În Italia, ţara lui de origine, a lucrat mai ales cu copiii şi tinerii, în domeniul învăţământului. În iulie 2000 a venit cu alţi trei confraţi în România, pentru a înfiinţa o mănăstire şi o casă de reculegere.

Intervievat pentru revista Principium, editată de studenţii Institutului Sfânta Tereza, de către reporter Maria Carla Graur, pr. Adolfo explică mai întâi că a fost inspirat să aleagă tema atât de cunoscută a celor Zece Porunci de întâlnirea cu don Fabio Rosini, un preot italian care a început aceste cateheze acum treisprezece ani la Roma.

– Am fost impresionat de profunzimea şi simplitatea acestui mesaj. Este o nouă evanghelizare sub formă de cateheză. Vorbind despre cele zece porunci se pot aborda toate aspectele esenţiale şi concrete ale vieţii noastre, fără nimic abstract şi în lumina cuvântului lui Dumnezeu. În sfârşit, am impresia că mai ales tinerii şi adulţii au nevoie de o cateheză potrivită cu vârsta lor: au crescut, dar uneori pătrunderea existenţială a credinţei nu a crescut în mod proporţional. Prin cele zece cuvinte se poate vesti „creştinismul de bază” acestor oameni, care de multe ori au nevoie de a relua lucrurile de la început deoarece au fost încercaţi de viaţă în multe feluri. Sigur, cu cei care sunt convinşi că deja cunosc destul, nu este mult de făcut… aceste zece cuvinte sunt pentru cei care sunt în căutare.

– Ca participant fidel la aceste cursuri, trebuie să remarc că nu sunt simple prelegeri, ci au un caracter interactiv, care dă o notă de dinamism, atractivitate şi implicare totodată a cursanţilor. Îmi permit să fac şi o remarcă personală de data aceasta, şi anume că nu pot să nu remarc un ton şi un limbaj care nu sunt strict religioase, ci sunt pigmentate cu expresii şi cuvinte pline de subînţelesuri proprii vieţii de zi cu zi a persoanelor laice. Trebuie să recunosc că pe mine tocmai acest lucru m-a atras. Legat de acest lucru, vă rog să-mi spuneţi ce v-a determinat să alegeţi acest tip de abordare în vederea prezentării Decalogului?
– Aceste cateheze au scopul de a înmâna oamenilor „făclia” cuvântului lui Dumnezeu, în aşa fel ca, fiecare în mod personal, să poată privi evenimentele vieţii proprii cu ochii credinţei. Nu e vorba de un conţinut „teologic”, ci de o înţelepciune transmisă prin exemple, pilde, şi mai ales prin mărturia reciprocă. Este semnificativ că mulţi au venit la cateheză pentru că au aflat de aceste întâlniri în mod spontan de la alţi cursanţi. Nu am făcut mare publicitate, vestea s-a dus de la persoană la persoană. Limbajul „laic” este o alegere foarte importantă pentru evanghelizare. Chiar Domnul nostru a folosit în mod minunat acest limbaj când vorbea prin parabole. Oamenii au nevoie de a simţi credinţa aproape de viaţa lor zilnică, de trăirile care marchează profund sufletul. În sfârşit, este adevărat că şi o glumă poate ajuta buna dispoziţie pentru ascultare…

– Cât timp va dura cursul?
– Este o alegere fermă faptul că acest curs se va termina. Scopul nu este de a înfiinţa o nouă mişcare sau un nou grup. Aceste cateheze sunt o provocare pentru a porni la drum, pentru a căuta mai departe în Biserică o formă stabilă (parohie, mişcare, grup…) pentru a continua împreună cu alţii drumul credinţei. De aceea cursul durează cam un an de zile, plus pauza de vară. Este un itinerar care cuprinde şi nişte zile de reculegere şi un curs de exerciţii spirituale la sfârşit. După ce am terminat acest ciclu, sper că voi avea ocazia de a începe din nou cursul cu alte persoane.

– Şi acum o întrebare referitoare la conţinutul cursului pe care îl susţineţi. Ce aţi vrut să spuneţi prin afirmaţia: „Omul cunoaşte Legile lui Dumnezeu, dar nu Cuvintele Lui”?
– Am făcut această afirmaţie când am prezentat cursul. Decalog, de fapt, înseamnă „zece cuvinte” şi nu „zece legi”. De multe ori oamenii trăiesc legea Domnului ca o exigenţă, o limită sau o ţintă greu de atins, aşa încât mulţi uită că legea Domnului este pentru fericirea omului, este drumul vieţii, adevărul care ne eliberează de înşelăciunea celui rău, împiedică moartea să stăpânească asupra vieţii noastre. „Lege” poate să aibă pentru unii o semnificaţie apăsătoare, de aceea prefer să folosesc termenul „cuvânt”. Dumnezeu ne-a vorbit şi vrea să vorbească cu fiecare dintre noi pentru a ne dezvălui înţelepciunea şi iubirea Sa. Să nu uităm că un cuvânt spus de o persoană bine cunoscută şi dragă poate să ceară mai mult decât o lege şi obţine mai uşor o ascultare generoasă. Cu greu ascultăm de Dumnezeu pentru că nu-L cunoaştem…

– De ce omul trebuie să îl caute [mai mult] pe Dumnezeu în momentele critice ale vieţii lui?
– Pentru că atunci este mai disponibil să primească, mai deschis la ascultare, mai uşor scapă de orgoliu şi de atitudinea de suficienţă care uşor ne stăpânesc când lucrurile ne merg bine. Dumnezeu nu este un fel de „asigurare” împotriva lucrurilor negative. El se arată ca adevărat mântuitor când transformă cu iubirea Sa răul în bine, când, folosind un material prost („negativul” nostru), reuşeşte să facă o capodoperă. Numai din acest motiv omul poate să trăiască liber de orice frică, fără mască, acceptându-se pe sine însuşi şi acceptând pe ceilalţi aşa cum sunt: numai din acest motiv omul poate să iubească cu adevărat.