Ghidul lui George Weigel pentru tinerii catolici

16.03.2004, Washington (Catholica) - Nenumărate locuri şi persoane au modelat felul în care George Weigel înţelege Biserica, şi el speră să îi poată îndruma pe tinerii catolici povestindu-le ce a învăţat pe parcurs. Biograful papal Weigel a vorbit pentru agenţia ZENIT despre impulsul care a stat la baza noii sale cărţi, „Scrisori către un tânăr catolic”: a le sugera tinerilor cititori că există o întreagă „lume” catolică de descoperit – şi că a o descoperi este un mod de aprofundare a vieţii spirituale şi a înţelegerii credinţei.

– Ce v-a inspirat să scrieţi această carte tocmai pentru tinerii catolici?
– Este vorba mai puţin de o inspiraţie cât de o sugestie făcută de Elizabeth Maguire, editor la Basic Books. Aici apare o serie de „Scrisori” – „Scrisori” către tineri doctori, avocaţi, şi aşa mai departe – şi Liz m-a rugat să încerc „Scrisori către un tânăr catolic”. Când m-am gândit la un „tur” al lumii catolice, sau cel puţin al acelor părţi ale lumii catolice care mi-au modelat propria mea înţelegere asupra Bisericii, totul a început să se prindă contur. Îmi place să lucrez cu studenţii şi acesta este un mod de a-mi extinde munca la o audienţă mai largă.

– Care sunt punctele tari şi darurile noii generaţii în Biserică? Cum poate ea contribui la un viitor mai luminos pentru Biserică în lume?
– Cel mai bun lucru al acestei generaţii este data ei de naştere – este o generaţie care nu a prins anii `60. Mulţi dintre studenţii pe care îi întâlnesc sunt îmbucurător de deschişi pentru o întâlnire cu deplinătatea adevărului catolic. Această deschidere este o binecuvântare, şi cred că este specifică generaţiei lor. Pe de altă parte, astăzi foarte puţini tineri catolici cunosc ceva din cultura catolică. „Scrisori” constituie o invitaţie la a explora câteva dintre marile locuri ale culturii catolice, pentru aprofundarea înţelegerii adevărului catolic.

– „Scrisori către un tânăr catolic” se concentrează asupra noţiunii de catolicism mai puţin ca un crez, ci mai degrabă ca o „optică”, sau ca un mod de a privi lumea. Puteţi descrie ce înseamnă a avea o optică distinctivă catolică? Ar trebui ca optica fiecărui catolic să fie aceeaşi?
– Această optică distinctivă catolică poate fi descrisă în mai multe feluri. Unul dintre ele este următorul: viaţa nu este doar o înlănţuire de lucruri; vieţile noastre se „joacă” în cadrul dramei cosmice a creaţiei, răscumpărării şi sfinţirii. Sau putem descrie această optică drept un mod de a privi lucrurile din această lume ca materia prin care adevărata lume – care este lumea Adevărului şi Iubirii transcendente – ni se manifestă.

Puteţi numi aceasta catolicismul „şi/şi”. Catolicismul este Ierusalim şi Atena, natură şi har, contemplaţie şi acţiune, instituţie şi carismă, şi aşa mai departe. Fiecare catolic va „vedea” lucrurile puţin diferit prin această optică, dar sensibilitatea de bază – „lumea este plină de măreţia lui Dumnezeu”, după cum spune Gerard Manley Hopkins – va rămâne aceeaşi.

– În cartea dumneavoastră precizaţi câteva locuri şi persoane care v-au ajutat să vă formaţi propria viziune asupra catolicismului. Pe lângă impactul avut de Papa Ioan Paul al II-lea asupra vieţii şi gândirii dumneavoastră, puteţi să ne împărtăşiţi câteva dintre aceste experienţe?
– „Turul” în „Scrisori” este unul extins: cultura intactă catolică din Baltimore, unde am crescut în anii `50 şi `60; Bazilica Sf. Petru din Roma şi Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim; un mormânt de martir din Varşovia şi o parohie vie din Greenville, Carolina de Sud. Fiecare dintre aceste locuri speciale ne ajută să „simţim” sau să experimentăm anumite adevăruri ale credinţei catolice cu o intensitate particulară. De aceea le vizităm în „Scrisori” – pentru ca cititorii mei să le poată „simţi”, ca să le pot împărtăşi ce am învăţat în aceste locuri.