De ce ne-catolicii nu pot primi Euharistia de la catolici

18.02.2004, Koln (Catholica) - Decizia de a nu permite ne-catolicilor să primească Sfânta Împărtăşanie nu reprezintă o toană a Papei sau a Episcopilor, a afirmat Cardinalul Joachim Meisner de Koln. „Euharistia nu este o practică magică, care „, a spus el în răspuns la cererea apărută pe situl Arhidiecezei de Koln de a explica „permiterea Împărtăşaniei pentru ne-catolici”.

„În primul rând, în planul dialogului ecumenic trebuie să eliminăm cu adevărat toate diferenţele care ne despart. Doar după aceea vom putea să ne dăruim reciproc darul special al Comuniunii Euharistice”, mai scrie Cardinalul. În scrisoarea apărută pe web la 11 februarie, semnatarul afirmă: „Euharistia nu trebuie să fie un semn al unităţii atinse, ci mai mult – deoarece ca sacrament poate de asemenea să conducă spre unitate”. Acest text a provocat în Cardinal „sentimente opuse”. Pe de o parte, el şi-a exprimat satisfacţia de a vedea „angajamentul ecumenic şi dorinţa de unitate între creştini”. Pe de altă parte Cardinalul îşi exprimă „surprinderea” de a avea o altă dovadă de „necunoaştere evidentă a credinţei catolice”.

„De vină pentru această dezorientare sunt declaraţiile Sinodului Bisericii Evanghelice asupra înţelegerii Comuniunii Euharistice, în care acesta cerea catolicilor să permită primirea Sfintei Împărtăşanii de către reformaţi”, a spus Cardinalul. El a mai menţionat ca sursă de confuzie gestul a doi preoţi care au oferit Euharistia la ne-catolici în timpul Liturghiei din cadrul Zilelor Ecumenice („Ökumenischer Kirchentag”), desfăşurate anul trecut la Berlin, între 28 mai şi 1 iunie. „Cei doi preoţi, acţionând după propria lor părere, împotriva legilor Bisericii, nu au promovat comuniunea eclesială, ci în realitate au simulat-o.”

Arhiepiscopul de Koln a confirmat faptul că „Biserica, încă de la începuturile ei, a afirmat cu convingere că celebrarea împreună a Euharistiei reprezintă culmea vieţii eclesiale”, amintind faptul că la Conciliul Vatican II, jertfa euharistică a fost numită „sursă şi culme a întregii vieţi creştine”. Cardinalul a explicat şi excepţia la regulă. Aceasta apare la numărul 45 din enciclica papală „Ecclesia de Eucharistia”, unde se vorbeşte despre administrarea sacramentului Euharistiei, „în condiţii speciale, persoanelor care aparţin Bisericilor sau comunităţilor eclesiale care nu sunt în deplină comuniune cu Biserica Catolică.”

„În acest caz”, se spune în enciclică, „obiectivul este de a răspunde la o mare nevoie spirituală pentru mântuirea veşnică a acestor persoane, şi nu de a realiza o intercomuniune, imposibilă atâta vreme cât nu s-au stabilit în întregime legăturile vizibile ale comuniunii ecleziale.” Cardinalul mai afirmă în încheiere că „nu putem schimba normele şi convingerile Bisericii după propriile opinii, şi nici prin campanii sau strângeri de semnături”.