Cristinel Fodor: Direcţiunea spirituală în seminarul diecezan
10.02.2004, Iaşi (Catholica) - Numărul 10 din colecţia „Spiritualitate” de la Editura Sapientia din Iaşi este recent apăruta carte „Direcţiunea spirituală în seminarul diecezan”, ce reprezintă lucrarea cu care pr. Cristinel Fodor, actualmente director spiritual la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, şi-a încheiat studiile de specializare la Institutul Pontifical de Spiritualitate „Teresianum” din Roma.
Acest studiu aprofundează tema relaţiei de comuniune dintre directorul spiritual şi seminaristul care se formează în seminarul diecezan pentru a ajunge păstor de suflete. După cum explică autorul în introducerea lucrării, tema direcţiunii spirituale (natură, finalitate, modalitate şi realizări pastorale) a fost obiect de reflecţie şi de discuţie din partea multor autori spirituali. Situaţia socială, culturală şi religioasă a Europei în ultimele decenii ale secolului al XX-lea a provocat punerea în discuţie a modurilor în care s-a concretizat acest minister.
Studiul de faţă se limitează la realitatea seminarului diecezan. În Introducere, pr. Cristinel Fodor explică importanţa relaţiei de comuniune dintre directorul spiritual şi cel condus: „Pentru o mai bună înţelegere a direcţiunii spirituale ca ajutorul pe care un om îl dă altuia pentru ca acesta să devină el însuşi şi să poată ajunge la sfinţenie, ne vom fixa mai concret şi într-un mod mai profund atenţia noastră asupra relaţiei ce se instaurează între persoanele ce intră aici în joc. Relaţia este cheia interpretativă a convieţuirii umane, pentru că Preasfânta Treime este dinamismul oricărei relaţii umane. De aceea, direcţiunea spirituală este mai aproape de familie decât de şcoală, întrucât stabileşte o relaţie de intimitate.”
„Obiectivul central al acestui studiu, arată pr. Fodor, este acela de a prezenta relaţia de comuniune ca răspuns la întrebările: Ce fel de relaţie ar fi mai eficace în direcţiunea spirituală?; Ce relaţie să se stabilească, astfel încât slujirea de ghid spiritual să fie folositoare celui chemat la maturizarea sa vocaţională?; Ce fel de relaţie să nu se stabilească, întrucât este dăunătoare şi nefolositoare?” Cele patru capitole ale cărţii tratează: direcţiunea spirituală ca ajutor; evoluţia istorică a figurii directorului spiritual; situaţia socio-culturală, psihologico-afectivă, religios-spirituală şi morală a tinerilor de astăzi, precum şi problema vocaţiei; relaţia de comuniune dintre directorul spiritual şi cel condus.
