Gestul faţă de lefebvrişti nu schimbă poziţia faţă de Conciliu
26.01.2009, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea rămâne ferm în angajamentul aplicării Conciliului Vatican II, iar ridicarea excomunicării pentru cei patru Episcopi tradiţionalişti nu marchează vreo schimbare legată de CV2, afirmă publicaţia semi-oficială a Vaticanului. Articolul din L`Osservatore Romano deplânge „invenţiile presei”, amintind câteva dintre agitaţiile produse de anunţul de sâmbătă prin care Episcopii consacraţi de Arhiepiscopul Marcel Lefebvre, şi aparţinând Societăţii Sf. Pius al X-lea, nu mai sunt excomunicaţi. După cum se ştie, această Societate contestă anumite părţi ale Conciliului Vatican II.
Agitaţia a fost alimentată şi de un interviu din noiembrie, redifuzat acum câteva zile, în care Episcopul Richard Williamson, unul dintre cei patru, îşi exprimă opinia că dovezile istorice ar nega că în lagărele naziste ar fi fost gazate 6 milioane de evrei. Ridicarea excomunicării este deci percepută de unii şi ca un afront adus dialogului dintre catolici şi evrei. Conform Radio Vatican, aceste declaraţii sunt „consideraţii personale, ce nu pot fi asociate Bisericii şi nu afectează în nici un fel magisteriul pontifical sau declaraţiile oficiale ale Bisericii din diferite ocazii”. Privitor la CV2, L`Osservatore Romano aminteşte declaraţiile recente ale Papei, ce demonstrează aderenţa sa la Conciliu. Duminică, la a 50-a aniversare de la convocarea Conciliului, Sfântul Părinte a numit aceasta o „decizie providenţială”, subliniind că Papa Ioan al XXIII-lea a fost inspirat de Duhul Sfânt. De fapt, susţine cotidianul vatican, ridicarea excomunicării Episcopilor lefebvrişti este un act ce vine tocmai în spiritul Conciliului.
Carlo Di Cicco, autorul articolului din L`Osservatore Romano, afirmă: „Reforma Conciliului nu a fost aplicată total, dar este deja atât de consolidată în Biserica Catolică încât nu poate să intre în criză printr-un gest mărinimos de iertare – inspirat, mai mult, de noul stil promovat de Conciliu, care preferă medicamentul îndurării în locul condamnării”. „Revocarea ce a provocat atâta alarmare nu pune punctul final situaţiei triste a schismei lefebvriste. Papa doar elimină pretextul polemicilor infinite, elimină piedicile în calea confruntării problemei autentice: deplina acceptare a magisteriului, evident incluzând aici Conciliul Vatican II.” Şi autorul continuă susţinând că Biserica „înnoită de Conciliu nu este o Biserică diferită, ci aceeaşi Biserică a lui Cristos, fondată de apostoli”.
Articolul din L`Osservatore Romano denunţă ideea că Papa „nu este convins de drumul ecumenismului şi de dialogul cu evreii”. Se aminteşte că cel mai important document al Bisericii despre acest dialog, „Nostra Aetate”, deplânge orice fel de antisemitism. Şi, mai subliniază Di Cicco, „revocarea excomunicării nu înseamnă încă refacerea deplină a comuniunii. Calea reconcilierii cu tradiţionaliştii este o opţiune colegială a Bisericii deja cunoscută şi nu un gest brusc, improvizat, al Papei Benedict”.
