LC: Criza economică văzută de la Roma
25.01.2009, Vatican (Catholica) - În contextul actual în care „sistemul financiar mondial este în criză” şi „arhitectura financiară care stă la baza `modernităţii` pare că se clatină gata să se prăbuşească”, Vladimiro Redzioch a stat de vorbă, pentru revista Inside the Vatican, cu Angelo Caloia, „profesor de economie politică la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Catolice a Preasfintei Inimi din Milano”, „responsabilul cu ceea ce în mod obişnuit numim `Banca Vaticanului`, sau mai precis, Institutul pentru Operele Religioase”. Interviul a fost tradus de Cristina Ardelean şi publicat în numărul pe luna ianuarie 2009 al revistei Lumea Catholica.
Pentru început, prof. Caloia a arătat asemănările şi diferenţele dintre actuala criză economică şi Marea Depresie din anii 1930. Între diferenţele dintre cele două fenomene, el a menţionat faptul că „criza curentă afectează direct fiecare ţară din lume, industrializată sau neindustrializată, ţări în dezvoltare, ţări în tranziţie etc., din cauza fenomenului de `contaminare`, care în 1930 era limitat la câteva ţări dezvoltate şi la colonii (sau semicolonii) ce au fost afectate în mod indirect”. De asemenea, „în 1930 ajungerea la o înţelegere era mai simplă, măcar sub aspect tehnic, pentru că erau implicate ţări industrializate cu un model cultural similar şi cu un sistem financiar comparabil. Astăzi, când marile puteri sunt mai numeroase şi au interese foarte diverse şi caracteristici productive diferite, înţelegerile sunt mai dificile şi mai complexe”.
Referitor la ideea unor discuţii la nivel global pentru ajungerea la acorduri în vederea soluţionării crizei, profesorul a declarat: „Criza actuală obligă statele să îşi asume încă o dată un rol activ în economie… Ar trebui să fie prezenţi aşa numiţii `protagonişti mondiali`: Uniunea Europeană, Statele Unite, Japonia, Rusia, China, India, Arabia Saudită, Brazilia, Africa de Sud şi alţii câţiva… Discuţiile ar trebui purtate în aşa fel încât ţările participante să reprezinte interesele lumii întregi şi deci şi ale numeroaselor ţări din Africa şi America Latină care nu ar fi prezente. Sunt multe puncte de introdus în agendă, dar unul ce trebuie discutat îl reprezintă noua cale de control a intermediarilor financiari la nivel global, deoarece acţiunile, instrumentele şi instituţiile din acest sector sunt complet globalizate. Alt aspect important îl reprezintă noul design al sistemului monetar mondial, întrucât sistemul ratelor de schimb flexibile nu a funcţionat. Un sistem de zone ţintă pare a fi mai acceptabil din momentul în care un nivel minim de încredere ar fi restabilit în comportamentul băncilor centrale. Un al treilea aspect interesant (care există deja la nivel regional) îl reprezintă cooperarea mai strictă în politica macroeconomică”.
Subliniind faptul că „în economie, lipsa disciplinei, o disciplină bazată pe o ordine etică solidă, poate cauza colapsul legilor pieţii”, prof. Caloia a vorbit despre o economie socială a pieţii, „în care etica nu este extrinsecă, ci face parte integrantă din toate activităţile economice. Într-o asemenea perspectivă, companiile nu sunt responsabile doar în faţa acţionarilor, dar şi faţă de mediul înconjurător precum şi faţă de toţi cei care sunt afectaţi de activitatea lor: muncitori, creditori, societatea civilă în general. Trebuie să gândim un sistem capabil de discernământ etic, un sistem capabil să recompenseze activitatea financiară într-un mod proporţional cu efectele reale pe care aceasta le produce. Soluţia nu stă în abandon, ci în maturizarea din punct de vedere etic şi social a sistemului economic prezent”.
