La cinci ani de la moartea pr. Cleopa
03.12.2003, Iaşi (Catholica) - Ieri s-au împlinit cinci ani de la trecerea la cele veşnice a pr. Ilie Cleopa (10 aprilie 1912 – 2 decembrie 1998), figură binecunoscută a Ortodoxiei româneşti. Cu această ocazie, IPS Daniel, alături de un sobor de 40 de preoţi format din stareţii din Arhiepiscopia Iaşilor şi părinţii protopopi din judeţul Neamţ, a celebrat slujba de Parastas pentru părintele Cleopa.
Informaţii biografice despre pr. Cleopa pot fi citite pe situl Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Noi ne-am oprit asupra unor fragmente din predica ţinută ieri de IPS Daniel la Parastas. Astfel, în predica sa, Mitropolitul Moldovei a subliniat „în mod deosebit trei mari virtuţi (ale pr. Cleopa): Prima este credinţa ortodoxa binecunoscută şi aparată de el prin cunoaşterea temeinică a Sfintei Scripturi şi a lucrărilor teologice ale Sfinţilor Părinţi. În al doilea rând, părintele Cleopa rămâne în memoria noastră cu chipul său luminos de om al rugăciunii. A arătat o râvnă deosebită şi necontenită pentru viaţa liturgică. […] Era un mare dascăl al rugăciunii, un mare trăitor al rugăciunii. Foarte adesea, părintele Cleopa tâlcuia învăţătura despre rugăciune a Sfinţilor Părinţi pe care o confima cu experienţa sa personală în Biserică. În al treilea rând, părintele Cleopa a arătat foarte multă dragoste părintească faţă de vieţuitorii din mănăstiri, faţă de toţi credincioşii care veneau la el sau la mănăstire. […] Cu cât trece timpul mai mult, cu atât simţim şi mai mult lipsa lui de mare sfătuitor, de mare rugător şi de om de mare ascultare în Biserică.”
În continuare IPS Daniel a mai amintit un aspect: „Părintele Cleopa mai avea însă un dar deosebit pe care îl întâlnim foarte rar, anume: preţuirea pe care o acorda preoţilor de mir. L-am vazut de mai multe ori sărutând mâna preoţilor de mir, indiferent de vârstă, dacă erau mai în vârstă sau dacă erau mai tineri, pentru că el respecta lucrarea sfântă a lui Hristos în fiecare preot, indiferent dacă era preot de mir sau dacă era preot de mănăstire. Părintele Cleopa nu a opus niciodată mănăstirea parohiei, şi nici parohia mănăstirii. El cunoştea dificultăţile vieţii din lume, cunoştea necazurile oamenilor, cunoştea ispitele cu care se luptă credincioşii şi preoţii de mir, cunoştea încercările care există astăzi într-o lume din ce în ce mai secularizată şi ştia că toţi au nevoie de un sprijin, de o încurajare, de o preţuire, de un respect deosebit. Prin aceasta, părintele Cleopa învăţa indirect pe preoţii de mir şi pe credincioşi să cinstească şi mai mult mănăstirea. El nu pretindea o cinstire a mănăstirii înainte de a arăta el o cinstire a credincioşilor şi a preoţilor de mir.”
