Despre sărbătoarea Halloween
01.11.2003, Bucureşti (Catholica) - Situl ProFamilia.ro a publicat vineri un material despre Halloween, la rubrica „Tu întrebi”. Această sărbătoare, aflăm de pe sit, este celebrată în ajunul zilei de 1 noiembrie – „Halloween” provenind din „All Hallows Eve” (Ajunul Tuturor Sfinţilor) – zi în care în Biserica Catolică se celebrează sărbătoarea Tuturor Sfinţilor.
Sărbătoarea Halloween are o dublă origine, aflăm din material tradus de pe situl EWTN.com. Prima este o sărbătoarea celtică pre-creştină asociată cu Anul Nou celtic. A doua este celebrarea creştină a `Tuturor Sfinţilor` (1 noiembrie) şi a `Tuturor credincioşilor răposaţi` (2 noiembrie). Celţii din antichitate care locuiau în Anglia, Ţara Galilor, Scoţia, Irlanda şi Bretania celebrau Anul Nou în ziua care corespunde în calendarul nostru zilei de 1 noiembrie. Înainte de convertirea lor la catolicism aceşti oameni practicau o religie păgână sub îndrumarea unor preoţi cunoscuţi drept `Druizi`. Aceştia sunt renumiţi mai ales datorită monumentului de piatră de la Stonehenge şi a calendarului lor astronomic care a rămas în vechile lor ţinuturi.
Perioada dinainte de Anul Nou, ca sfârşit al anului, a fost cândva considerată misterul morţii omeneşti. Se credea că în ultima noapte a anului Domnul Morţii, Samhain, le permitea sufletelor celor morţi să se întoarcă la casele lor. Sufletele celor care au murit în păcat, şi care în credinţa celtică erau încătuşate în trupurile animalelor, puteau fi eliberate prin daruri aduse Domnului Morţii, inclusiv prin sacrificii omeneşti. De asemenea, se credea că aceste spirite rele, demoni, fantome, vrăjitoare erau eliberate pentru a rătăci în timpul acestei nopţi şi puteau fi îmblânzite cu un banchet. Aceste spirite i-ar fi lăsat pe oameni în pace dacă aceştia s-ar fi îmbrăcat ca şi ei, părând a fi, astfel, unii dintre spiritele rele.
În timpul primelor trei secole ale creştinismului Biserica a acţionat frecvent „în subteran” datorită persecuţiilor guvernării romane împotriva ei. În această perioadă au existat mulţi martiri care au murit pentru credinţa lor în Isus Cristos. Cei mai renumiţi dintre ei au fost cinstiţi la nivel local prin păstrarea relicvelor (dacă existau) şi prin celebrarea aniversării morţii lor, ca sărbătoare a naşterii lor pentru viaţa veşnică. Nevoia existenţei unei sărbători comune a tuturor martirilor a devenit evidentă. Această sărbătoare comună s-a înfiinţat în unele locuri, dar la date diferite. Începând cu Papa Grigore al III-lea (731-741) celebrarea sărbătorii Tuturor Sfinţilor a fost comemorată în Sf. Petru la 1 noiembrie. Grigore al IV-lea (827-844) a extins această sărbătoare la întreaga Biserică.
Convertirea celţilor la creştinism nu a descurajat entuziasmul lor pentru obiceiul pre-creştin de la sfârşit de an de a sărbători, a aprinde un foc mare în aer liber, de a purta măşti şi costumaţii specifice pentru ajunul noului an. Apropierea de sărbătorile creştine ale Tuturor Sfinţilor şi Tuturor credincioşilor răposaţi care s-au dezvoltat cu timpul a dus la o încercare de a muta celebrarea în ajunul sărbătorii Tuturor credincioşilor răposaţi, când copiii merg din uşă în uşă pentru a fi ospătaţi, în schimbul promisiunii rugăciunii pentru cei morţi din familia respectivă. Această încercare de a asocia amintirea celtică a morţii cu memorialul creştin a eşuat în cele din urmă şi celebrarea a rămas un obicei de sfârşit de an (după vechiul calendar celtic), deşi Halloween a rămas iniţial o sărbătoare a copiilor
O dată cu emigraţia masivă a irlandezilor, în ultimul secol `All Hallows Eve` (Ajunul tuturor sfinţilor), cu obiceiurile costumelor, cu focurile în aer liber şi farsele ori ospeţele sale, au fost mutate în America de Nord. Veşmintele înspăimântătoare au rămas o normă istorică pentru Halloween, deşi apariţia unor vremuri mai sinistre şi mai violente i-au încurajat pe mulţi părinţi să abordeze cu precauţie acest obicei. Astăzi, multe familii, şi chiar parohii, organizează celebrări în grup, adesea cu costume ale sfinţilor, ale sufletelor sărmane sau ale unor catolici renumiţi (precum Papa, Maica Tereza ori alţii asemenea) şi alte elemente care subliniază mai mult partea creştină a originilor sărbătorii Halloween.
