„Ecclesia in Europa”, busolă pentru credincioşii bătrânului continent (I)

23.10.2003, Vatican (Catholica) - Europa şi demnitatea persoanei umane alcătuiesc un binom, după cum explică în acest interviu acordat agenţiei Zenit Mons. Lluís Clavell. Mons. Clavell este profesor de metafizică şi fost rector al Universităţii Pontificale `Santa Croce`, şi va interveni în cadrul celei de a II-a Adunări Generale a Convenţiei Creştinilor pentru Europa, care va avea loc la sfârşitul săptămânii la Cracovia.

– De ce este atât de importantă Exortaţia Apostolică „Ecclesia in Europa”?
– Un coleg de-al meu a spus în mod foarte expresiv că un preot european – dar este valabil pentru orice creştin în vocaţia sa apostolică – ar trebui să ţină într-o mână documentul programatic pentru acest mileniu, „Novo millennio ineunte”, cu marile priorităţi ale Bisericii din acest moment istoric, şi în cealaltă „Ecclesia in Europa”, cu o viziune profundă asupra spaţiului cultural european.

– Europa a abdicat de la valorile sale fundamentale?
– La 9 noiembrie 1982, de la Santiago de Compostela, Papa se adresa întregii Europe: „Întoarce-te la tine însăţi. Fii tu însăţi. Descoperă rădăcinile tale. Reînvie seva rădăcinilor tale”. Nu miră faptul că speranţa este şi leit-motivul profund al Exortaţiei „Ecclesia in Europa”: „Nu te teme! Evanghelia nu este împotriva ta, ci în favoarea ta. Acest lucru îl confirmă constatarea că inspiraţia creştină poate transforma gruparea politică, culturală şi economică într-o convieţuire în care toţi europenii să se simtă în casa lor şi să alcătuiască o familie a naţiunilor, din care celelalte religii din lume se pot inspira cu folos”.

Pentru Papa Ioan Paul al II-lea este vital ca Europa să îşi recapete speranţa şi să depăşească decăderea care o ameninţă, pentru a putea continua să răspândească marile idealuri legate de persoana umană, pe care Dumnezeu a dorit să le manifeste din belşug prin viaţa şi învăţătura lui Cristos.

– Europa a fost mama umanismului creştin?
– Comunitatea popoarelor europene a desfăşurat şi desfăşoară un rol important în progresul omenirii. În Europa a avut loc o promovare deosebită a demnităţii persoanei, ca izvor de drepturi inalienabile. Acest lucru a dat o puternică universalitate culturii europene. De la Europa, această viziune umanistă şi creştină asupra persoanei şi a societăţii, ca o comuniune de persoane, s-a răspândit pe alte continente.

– Nu credeţi că glasul creştinilor din Europa este lipsit de forţă?
– Convenţia Creştinilor pentru Europa se străduieşte tocmai să contribuie pentru o mai bună concepere a noului tratat constituţional pentru Uniunea Europeană, şi să dea glas în viaţa publică cetăţenilor creştini, şi prin ei multora care apreciază măreţia persoanei umane. Un glas care să se poată auzi în contextul structurii complexe a societăţii actuale şi în cadrul mai larg al Uniunii Europene, unde riscul ca persoanele singure să fie manipulate este mai mare.

Acest glas este necesar, independent de statisticile asupra numărului de creştini – sau chiar a creştinilor mai mult sau mai puţin convinşi sau practicanţi -, care sunt utile şi necesare, dar interpretate cu dificultate şi cu o importanţă relativă. Este hotărâtor să existe cetăţeni angajaţi să întrupeze o viaţă coerentă cu demnitatea persoanei, şi să transmită prin vieţile lor speranţă pentru viitor unui continent cu simptome de oboseală interioară. De aceea, este necesar un glas pentru ceea ce astăzi lipseşte.