România, prima ţară care va reface unitatea creştină
08.10.2003, Roma (Catholica) - Sub acest titlu, cotidianul naţional Ziua a publicat o nouă corespondenţă de la Vatican, un interviu cu Eminenţa Sa Cardinalul Ignace Moussa I Daoud, Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale. Reproducem integral acest interviu.
ZIUA: Eminenţa Voastră, aveţi amabilitatea să-i informaţi pe cititorii ziarului ZIUA despre întâlnirea cu ministrul român Răzvan Theodorescu, cu ocazia vizitei acestuia la Vatican. Aţi discutat şi problema retrocedării proprietăţilor bisericii greco-catolice?
Cardinalul Daoud: Ministrul Razvan Teodorescu a abordat el însuşi acest subiect prezentând, de asemenea, şi eforturile realizate pentru rezolvarea acestei probleme. Ministrul Culturii şi Cultelor s-a implicat personal, acţionând ca intermediar între credincioşii celor două biserici. Multe chestiuni au fost rezolvate rămânând, însă, câteva aspecte de soluţionat.
La sfârşitul întrevederii, i-am cerut să-mi permită să-i spun cum văd eu lucrurile. Guvernul comunist a decretat in 1948 cedarea proprietăţilor bisericilor greco-catolice celor grec-ortodoxe. Bisericile ortodoxe au acceptat, luând în primire aceste proprietăţi. Guvernului actual, preluând atribuţiile celui comunist, îi revine obligaţia de a se ocupa de restituirea bunurilor confiscate. Consider că actuala comisie de dialog, fiind compusă din catolici şi ortodocşi, ca reprezentare a celor două părţi implicate, nu va putea găsi uşor soluţia dorită. Comisia trebuie însoţită de organele competente legale statale pentru a face dreptate şi a se ajunge la o decizie definitivă. Am ţinut să precizez că această comisie nu a ajuns încă la mult aşteptatele rezolvări şi necesitatea unui arbitru care să întocmească o listă cu toate bunurile confiscate (biserici, mănăstiri, alte imobile şi bunuri), studiind fiecare caz în parte pentru a lua decizia justă. Am dat, cu această ocazie, exemplul Slovaciei care a restituit toate bunurile confiscate bisericilor greco-catolice declarând, la sfârşit, că nu mai există nici un litigiu între cele două biserici. De ce să nu acţioneze în aceeaşi manieră şi România, punând astfel capăt acestui îndelungat conflict?
ZIUA: Una dintre principalele misiuni ale Papei Ioan Paul al II-lea este şi unificarea Bisericii Ortodoxe cu Biserica Catolică. Ce demersuri se fac în prezent pentru îndeplinirea acestui deziderat?
C.D.: Papa Ioan Paul al II-lea şi Biserica Catolică, în general, are ca intenţie şi scop încurajarea şi promovarea unităţii între Biserica Catolică şi cea Ortodoxă, atât prin contacte personale, cât şi prin dialog ecumenic, gesturi profetice care să ajute la crearea unei noi atmosfere de înţelegere şi uniune. În acest sens, vizita Sanctităţii Sale în România a avut un mare efect. Papa a fost întâmpinat de strigăte spontane revendicând: „Unitate! Unitate!”. De asemenea, vizita Patriarhului Teoctist la Vatican ce a avut loc anul acesta a însemnat mult din punct de vedere al unităţii ecumenice. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a fost întâmpinat cu fervoare atât de către reprezentanţii Vaticanului, cât şi de comunitatea credincioşilor. Comisiile teologice au realizat multe proiecte între cele doua biserici, constatând că ne unesc mult mai multe lucruri decât ne separă. România, ca şi alte ţări ortodoxe, se bucură în momentul actual de bune relaţii cu Vaticanul şi bisericile catolice. S-au înregistrat multe progrese şi apropieri, elemente pozitive. Sper, însă, că România va fi prima care să realizeze acest scop definitiv: uniunea totală.
ZIUA: Care credeţi că vor fi relaţiile pe care Sfântul Pontif intenţionează să le transmită în viitorul apropiat Bisericii Ortodoxe?
C.D.: Relaţii bazate pe un total acord în ceea ce priveşte subiectele teologice, relaţii ecleziastice amicale. Scopul este atingerea unei înţelegeri şi a unei unităţi totale, relaţie desemnată de sintagma „comuniune ecleziastică”.
ZIUA: Care este viziunea bisericii catolice în legatură cu subiecte grave care preocupă atât comunitatea catolică, cât şi cea ortodoxă, cum ar fi homosexualitatea, avortul?
C.D.: Biserica Catolica are ca fundament un înalt respect pentru familia alcătuită dintr-un barbat şi o femeie care au împreună o relaţie definitivă, pentru toată viaţa, în scopul procreării şi al educării morale, creştine şi civile a copiilor. Orice uniune sexuală care exclude căsătoria este considerată de Biserica Catolică contra naturii. Uniunea homosexuală neavând ca scop procrearea (copiii fiind tezaurul oricărei societăţi), deoarece nu vizează decât plăcerea sexuală, este considerată ilegitimă. Papa şi Biserica Catolică apără dreptul natural, real al umanităţii deoarece drepturile omului nu pot contraveni dreptului natural. Pontiful nu este singurul care apără aceste valori, cred că toate religiile apără şi susţin această idee naturală a omului, fie că este religie ebraică sau musulmană – de altfel, aceste religii au susţinut întotdeauna, în acest domeniu, ideile doctrinale catolice.
În ceea ce priveşte avortul, acesta este o reală crimă, căci se ucide o fiinţă umană. Viaţa există din chiar momentul concepţiei şi orice fiinţă umană are dreptul de a-şi împlini existenţa. Religia catolică apără copiii concepuţi asemenea oricărei persoane umane ce are dreptul la viaţă.
ZIUA: Transmiteţi-ne, vă rugăm, câteva opinii privind războiul din Irak.
C.D.: În legătură cu ceea ce se petrece în Irak, cred că Papa Ioan Paul al II-lea a fost cel mai explicit. Pontiful a vorbit deschis, condamnând războiul de orice natură, fie el „preventiv”, precizând că orice război este injust. A scris chiar preşedintelui american, sugerându-i să reflecteze bine şi să acţioneze cu înţelepciune, înainte de a declanşa conflictul. În acest moment, după ce războiul a fost iniţiat, Vaticanul a cerut să li se restituie irakienilor suveranitatea şi solicită implicarea ONU în rezolvarea situaţiei irakienilor. Cred că Papa a fost cel care s-a implicat cel mai mult în susţinerea păcii şi condamnarea războiului din Irak.
