Ziua Persoanelor Consacrate celebrată la Cacica
07.10.2003, Iaşi (Catholica) - Duminica trecută, Cacica a fost locul de desfăşurare a celebrării Zilei Persoanelor Consacrate din Dieceza de Iaşi. Această celebrare, care ar trebui să aibă loc la 2 februarie, a fost mutată de Episcopul Diecezei, PS Petru Gherghel, la data de 5 octombrie din motive de organizare. La eveniment, alături de Episcopul locului au mai participat IPS Jean-Claude Perisset, Nunţiu Apostolic; PS Piotr Libera, secretarul Conferinţei Episcopale Poloneze; şi PS Anton Coşa din Republica Moldova.
Evenimentul a fost deschis de pelerinajul la care au participat 300 de călugări şi călugăriţe, ce au recitat Rozariul şi au cântat. La ora 11 a început celebrarea Sfintei Liturghii, cu cei patru Episcopi şi numeroşi preoţi. După Împărtăşanie a avut loc reînnoirea voturilor de castitate, sărăcie şi ascultare ale persoanelor consacrate. La sfârşitul Liturghiei a urmat cuvântul de mulţumire al pr. Romuald Bulai, paroh de Cacica, iar de la ora 14 a avut loc prezentarea temei sinodale: „Vocaţia la viaţa consacrată şi persoanele consacrate în slujirea Bisericii”. La ora 16.00 a urmat adoraţia euharistică şi încheierea pelerinajului.
Situl Diecezei de Iaşi a publicat un amplu material, ce include şi textul integral al predicii PS Libera. Cităm din predică: „Observatorii schimbărilor în societatea contemporană notează o regulă interesantă. Pe de o parte, Bisericile şi formele tradiţionale de devoţiuni îşi pierd popularitatea, pe de altă parte, se vorbeşte tot mai mult despre diferitele nevoi ale spiritului. Prezenţa călugărilor budişti pe străzile oraşelor europene, în afara unui sentiment de îngrijorare, trebuie să nască în creştini o hotărâre şi dorinţa unor activităţi pastorale. Oamenii secolului al XXI-lea caută contemplaţia şi Biserica în faţa dorinţelor acestora nu este fără răspuns. Tocmai una dintre formele de contemplaţie este Rozariul, care este o rugăciune evanghelică. Recitându-l, creştinul se întoarce spre izvorul credinţei, adică la Sfânta Scriptură.”
„Misterele Rozariului sunt numite Biblia în miniatură. Precum odinioară în biserici au fost pictate scene biblice pe pereţi, pentru a face accesibil cuvântul lui Dumnezeu săracilor cu ajutorul imaginii (Biblia pauperum), tot aşa se poate spune că Rozariul este o formă a breviarului universal. Anunţarea misterelor trebuie să aprindă imaginaţia, iar, prin contemplaţia lor, omul se scufundă în misterele vieţii lui Isus şi ale Mariei. Completarea misterelor de bucurie, de durere şi de slavă cu misterele de lumină (introduse în ultimul timp de către papa Ioan Paul al II-lea) dezvoltă dimensiunea cristologică a rugăciunii Rozariului. Scenele: Botezul în Iordan, începutul semnelor în Cana Galileii, propovăduirea veştii celei bune, schimbarea la faţă şi instituirea Euharistiei ne ajută la contemplarea mai adâncă a misterelor lui Cristos. Aşadar, nu suntem limitaţi doar la cele cincisprezece sau chiar douăzeci de mistere ale Rozariului, ci ne deschidem la profunzimea misterelor lui Dumnezeu, care depăşeşte orice ştiinţă.”
