Religia inspiră atacurile sinucigaşe ale membrilor Hamas (I)

25.08.2003, Torino (Catholica) - Massimo Introvigne, director al Centrului de Studii asupra Noilor Religii (CESNUR) cu sediul la Torino, într-un interviu publicat de agenţia Zenit, descrie mişcarea fundamentalistă Hamas – o ramură palestiniană a mişcării `Fraţii Musulmani` -, şi vorbeşte despre raţiunile religioase ale atacurilor sinucigaşe ale membrilor acesteia.

Introvigne este autor a numeroase cărţi, ultima publicată în limba italiană fiind dedicată tocmai mişcării Hamas („Hamas. Fundamentalism islamic şi terorism sinucigaş în Palestina”), editată de Elledici.

– Ce este de fapt mişcarea Hamas?
– Hamas face parte dintr-o mare galaxie internaţională, fundamentalismul islamic, care influenţează milioane de persoane. Hamas este o ramură palestiniană a mişcării fundamentaliste islamice, Fraţii Musulmani, fondată în Egipt în 1928 de către Hassan al-Banna. În 1954, preşedintele egiptean Nasser a declarat-o ilegală şi a pus-o sub urmărire, ceea ce a determinat o puternică diviziune în interiorul acesteia.

Pe de o parte există un curent radical care rămâne fidel formulei leniniste a loviturii de stat. Pe de altă parte, există un curent neo-tradiţionalist, care încearcă să continue o islamizare a bazei. Este un fel de viziune gramsciană (de la Antonio Gramsci), care încearcă să obţină puterea înainte de a cuceri societatea, organizând sindicatul musulman, şcoli musulmane, ziare musulmane…

În 1957, conducerea Fraţilor Musulmani din Palestina a trecut pe poziţie neo-tradiţionalistă, a încetat orice activitate militară, a încetat să mai organizeze atentate şi s-a dedicat dublării numărului de moschee prezente în fâşia Gaza şi în Cisiordania. A construit o reţea de instituţii fundamentaliste care leagă popoarele unul de altul, localităţile una de alta. În perioada 1957-1987 a avut loc în Palestina o activitate armată şi teroristă a naţionaliştilor laici ai Fatah şi a altor membri ai Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP).

Dar în 1987 a avut loc Intifada, într-un moment de slăbiciune a OEP. Atunci, Fraţii Musulmani au declarat că operaţiunea neo-tradiţionalistă s-a terminat şi că se putea trece la o fază radicală de luptă armată. Reţeaua islamică este puternică în întreaga Palestina. Aici a fost fondată Hamas, un termen care înseamnă `fervoare` şi care este în acelaşi timp acronim pentru `Mişcarea de Rezistenţă Islamica`.

– Definirea mişcării Hamas ca mişcare religioasă este greşită?
– Nu, de fapt chiar o putem defini astfel. Adesea, în Occident, se face greşeala de a considera fenomenele religioase drept super-structuri. Este o moştenire a analizei marxiste. Este clar că în toate fenomenele complexe cauzele sunt multiple şi se împletesc motive economice, politice şi religioase. Dar în cazul mişcării Hamas religia este un element determinant.

Dacă citim statutul acesteia, vedem că această organizaţie are ca scop transformarea Palestinei într-un stat islamic, adică un stat condus de `sharia` (legea islamică), în perspectiva unei reunificări a întregii lumi musulmane în Califat. Dar cu o specificare, anunţată în articolul 14: eliberarea Palestinei este o obligaţie pentru orice musulman, în orice ţară ar trăi.

Pentru Hamas, problema Palestinei nu este una ca toate celelalte, ca cea a Ceceniei, Kaşmirului sau a altora: este mama tuturor problemelor, şi nu doar din motive politice ci şi teologice.

– Ar fi utopic să ne gândim că Hamas ar putea dispărea total de pe teritoriile palestiniene?
– Da. Realitatea este că are zeci de mii de membri şi simpatizanţi. Soluţionarea problemei mişcării Hamas nu poate fi doar militară.