SRUC 2009: Rugaţi-vă fără încetare
10.01.2009, Iaşi (Catholica) - Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor va începe ca de obicei la 18 ianuarie, urmând să se încheie în 25 ianuarie. După cum ne-am obişnuit de mai mulţi ani, Editura Presa Bună a tradus şi publicat broşura dedicată evenimentului, ea apărând integral pe Ercis.ro. Cei interesaţi de textele pentru respectiva săptămână le găsesc această adresă. Cităm de acolo câteva paragrafe din partea de prezentare. Ni se spune că reflecţia din Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor ne face să conştientizăm că unitatea Bisericii contribuie şi la reînnoirea întregii comunităţi umane. Aceasta comportă o responsabilitate importantă: toţi cei care îl mărturisesc pe Cristos ca Domn trebuie să se străduiască să facă rugăciunea lor „ca toţi să fie una… şi lumea să creadă că tu m-ai trimis” (In 17,21).
Pentru aceasta, octava începe cu o reflecţie despre unitatea creştinilor. În faţa dezbinărilor doctrinale şi în faţa trecutului nostru scandalos format din dezbinări – şi uneori din ură – între creştini, să ne rugăm ca Dumnezeu, care-l trimite pe Duhul vieţii la oasele uscate şi care modelează în mâinile sale unitatea noastră în diversitate, să facă să sufle un vânt de viaţă şi de reconciliere peste uscăciunea inimilor şi peste dezbinările noastre actuale. În această primă zi şi în timpul întregii octave suntem invitaţi să ne rugăm pentru situaţiile din lume în care reconcilierea este necesară şi să fim atenţi îndeosebi la rolul pe care unitatea creştinilor îl poate juca în favoarea lor.
În ziua a doua, Bisericile se roagă pentru ca pacea să triumfe asupra războiului şi a violenţei, aşa încât, ca discipoli ai Principelui păcii, creştinii să poată aduce, în pofida conflictelor, această reconciliere care este înrădăcinată în speranţă. Ziua a treia ne oferă o meditaţie despre inegalitatea puternică între bogaţi şi săraci. Relaţia cu banii, atitudinea faţă de săraci sunt un loc de dovedire a vieţii de discipoli care-l urmează pe Cristos, care a venit ca să ne elibereze şi să anunţe vestea cea bună celor săraci, libertatea pentru cei închişi şi dreptatea pentru toţi. Intenţia din ziua a patra este să ne rugăm cu scopul ca toţi creştinii să înţelegem că împreună putem ocroti minunăţiile creaţiei pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o, aerul pe care-l respirăm, pământul care ne oferă roadele sale şi creaţia care-l preamăreşte pe autorul ei.
În ziua a cincea ne rugăm să înceteze prejudecăţile şi discriminările în societăţile noastre de astăzi. Recunoscând că demnitatea noastră vine de la Dumnezeu, unitatea noastră, în calitate de creştini, dă mărturie despre unitatea care, prin iubirea sa, face din fiecare dintre noi o fiinţă unică. Suntem chemaţi să zidim o împărăţie a dreptăţii şi a iubirii, în care diferenţele sunt respectate pentru că suntem una în Cristos. În ziua a şasea ne vom aminti în rugăciune de cei care suferă şi de toţi cei care îi asistă. Psalmii ne ajută să înţelegem că strigătul de suferinţă sau de durere pe care îl îndreptăm către Dumnezeu poate să fie expresia unei legături profunde şi fidele cu el. Compasiunea creştinilor în faţa disperării celor care suferă este un semn al împărăţiei. Unite, Bisericile creştine pot să facă să se schimbe lucrurile căutând să procure pentru bolnavi ajutorul material şi spiritual de care au nevoie.
Ziua a şaptea se referă la creştinii aflaţi în faţa pluralismului, rugându-se pentru unitatea lor în Dumnezeu. Fără această unitate, va fi dificil să construim o împărăţie a păcii cu toţi bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă. Cu intenţiile de rugăciune pentru ziua a opta, ne întoarcem la punctul de plecare pentru că ne rugăm cu scopul ca fericirile să aducă spiritul lor în această lume. Creştinii poartă în ei speranţa că totul se reînnoieşte după ordinea nouă pe care a stabilit-o Cristos. Astfel, ei pot să fie purtători de speranţă şi artizani ai reconcilierii în faţa războaielor, sărăciei, discriminărilor şi a tuturor celorlalte situaţii în care fiinţele umane suferă şi în care geme creaţia.
