Viaţa Sfântului Benedict şi Regula benedictină
12.07.2009, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Viaţa Sfântului Benedict şi Regula benedictină”, scrisă de Sfântul Grigore cel Mare, tradusă din limba italiană de Surorile Benedictine din Mânăstirea „Maica Unităţii” din Viişoara – Piatra Neamţ. Cartea apare în colecţia „Vieţile sfinţilor”. Apariţia constituie un eveniment editorial, întrucât este pentru prima dată când această carte, una dintre comorile tezaurului patristic al Bisericii Catolice, apare în ţara noastră. Ea are două părţi distincte: Viaţa Sfântului Benedict şi Regula benedictină.
Surorile benedictine din Mănăstirea „Maica Unităţii” urmează îndeaproape faimoasa Regulă benedictină, conform căreia viaţa din mănăstire este stabilită ca într-o familie, astfel încât abatele este tratat ca un părinte spiritual, iar călugării ca fraţi. Călugărul benedictin îl caută pe Dumnezeu şi răspândeşte pacea prin rugăciune şi muncă – de aici faimosul dicton „ora et labora”, „roagă-te şi munceşte”. Benedict s-a născut în 480 în Nursia, ca fiul unui om bogat. El a început împreună cu fratele său să ducă o viaţă sfântă, plină de rugăciune şi de asceză. Li s-a alăturat şi sora lor, Scolastica. A murit în anul 547. Întemeierea Ordinului Benedictin şi reformarea tradiţiilor monastice anterioare existente în Occident i-au meritat supranumele de părintele monahismului occidental.
Unul dintre Papii care au urmat stilul său de viaţă modestă a fost Papa Grigore cel Mare (590-604), autorul acestei cărţi. A fost şi primul călugăr care a devenit Papă, fiind benedictin. Mare apărător al monahismului, el şi-a transformat casa părintească de pe Colina Caelius din Roma într-o mănăstire închinată Sfântului Apostol Andrei, în care i-a adăpostit pe călugării benedictini alungaţi din mănăstirea Monte Cassino de către longobarzii care încercau să cucerească Peninsula Italică. Grigore însuşi se retrage aici dorind să rămână un simplu călugăr benedictin. Partea a doua a acestui volum cuprinde celebra Regulă benedictină, prezentată în 73 de capitole. Ea reprezintă o sinteză a tradiţiilor monastice anterioare, iar firul roşu al acestei Reguli este sfinţirea călugărului prin viaţa comunitară şi prin rugăciune.
