Crucea Roşie internaţională, îngrijorată pentru victimele civile din Irak

27.03.2003, Roma (Catholica) - Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite se declară tot mai preocupat pentru victimele civile din conflictul din Irak, mai ales pentru copii irakieni, şi face apeluri la guvernele şi organizaţiile internaţionale să accelereze trimiterea de ajutoare umanitare în zona de război.

Radio Vatican i-a luat astăzi un interviu vice-preşedintei Organizaţiei Crucea Roşie internaţională, Maria Pia Garavaglia, care declara îngrijorată că la Bassora sunt sute de persoane în pragul morţii din cauza foamei şi a epuizării, mai ales copiii şi bătrânii.

Garavaglia a mai spus că problema gravă în ce priveşte distribuirea ajutoarelor umanitare o constituie atât siguranţa cât şi logistica. Există însă şi riscul ca ajutoarele să nu ajungă unde trebuie: de exemplu ajutoarele umanitare distribuite de forţele armate ajung adesea în mâinile celor puternici – adesea fedayn sau militari ai lui Saddam fără uniformă – şi nu la cei care au într-adevăr mare nevoie de ele.

„Crucea Roşie internaţională a pregătit din timp sute de mii de kituri sanitare, de hrană, corturi, sobe, etc., gândindu-se că la graniţe vor ajunge cel puţin un milion şi jumătate sau două milioane de refugiaţi”, a declarat Garavaglia. Vice-preşedinta Crucii Roşii internaţionale s-a arătat mulţumită de decizia Comisiei Europene de a încredinţa ajutoarele umanitare Crucii Roşii şi ONG-urilor şi nu forţelor armate: „Aceasta este o manieră de a nu trăda dreptul internaţional umanitar şi de a folosi corect adjectivul `umanitar` „, a declarat ea la Radio Vatican.

În ce priveşte tratamentul prizonierilor de război, Garavaglia speră ca operatorii din Crucea Roşie internaţională să-i poată vizita: „A treia Convenţie de la Geneva prevede ca în termen de şapte zile de la capturarea prizonierilor să fie semnalat acest lucru la Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, care are dreptul şi datoria de a-i vizita. Cine nu acceptă această practică, s-ar abate de la orice ordine internaţională”.

În plus, expunerea prizonierilor de război în mass-media, „este împotriva art. 17 a celei de-a treia Convenţii – a declarat în continuare Garavaglia -, deoarece prizonierii de război nu sunt deţinuţi, persoane care trebuie să ispăşească o pedeapsă: sunt beligeranţi cu aceleaşi drepturi şi calităţi ca şi beligeranţii din tabăra adversă. Tratarea lor în mod demn şi uman este, în plus, un semn de inteligenţă politică, de inteligenţă strategică, de respectare a regulilor”.