George Weigel despre noua operă poetică a Papei

21.03.2003, Washington (Catholica) - La 6 martie Biroul de Presă al Sfântului Scaun a prezentat primul volum de poezii al lui Karol Wojtyla din timpul pontificatului său, volum intitulat „Triptic roman” şi pe care Papa l-a scris vara trecută la Castelgandolfo, după întoarcerea sa din călătoria efectuată în Polonia, patria sa natală.

George Weigel, biograful Papei, comentând acest eveniment a spus că „Sfântul Părinte este un om cu vederi largi şi cu o extraordinară energie”. Papa Ioan Paul al II-lea este totodată omul care „crede că nimic nu este întâmplător: persoanele, situaţiile, întâlnirile cu ceilalţi, pentru el toate sunt momente care vin din intervenţiile providenţiale ale lui Dumnezeu în istorie”, afirmă biograful într-un interviu acordat agenţiei Zenit.

„Papa este într-adevăr `ocupat` „, continuă Weigel, dar în sensul că-şi trăieşte viaţa cu intensitate, „datorită profundei sale convingeri că întreaga viaţă este o pregătire pentru viaţa veşnică”. Deşi este surprins de faptul că Papa s-a reîntors la poezie – nu din cauza vârstei autorului, ci pentru că Pontiful a spus cândva că poezia este un capitol închis în viaţa sa – biograful Papei consideră că această revenire a lui Wojtyla la poezie e pentru că a avut ceva de spus: „lucruri pe care a considerat că este important să le spună, şi care puteau fi spuse cel mai bine în acest mod”.

Vorbind despre Capela Sixtină – din pragul căreia Wojtyla meditează asupra Cărţii Genezei în al doilea poem – Weigel afirmă că aceasta pare a fi „spaţiul” privilegiat al Papei Ioan Paul al II-lea: „La reconsacrarea ei, după terminarea restaurării frescelor lui Michelangelo, el a numit-o sanctuar al teologiei trupului”.

„Reflecţia poetică a Papei despre Capela Sixtină ca loc privilegiat pentru întâlnirea dintre acţiunea umană şi providenţa lui Dumnezeu – o întâlnire care poate avea momentele sale agitate, aşa cum ştim din istoria conclavelor – aminteşte întregii Biserici că ceea ce se
întâmplă în acel loc face parte, privit din prisma credinţei, din divina împărţire a istoriei”, afirmă Weigel.