De la Bunavestire la astronomie
21.12.2008, Vatican (Catholica) - Astăzi în Biserica Catolică de rit latin a fost celebrată Duminica a IV-a din Advent. În mod tradiţional Papa Benedict al XVI-lea s-a rugat antifonul Angelus, Îngerul Domnului, cu pelerinii veniţi în număr de 40 de mii în Piaţa San Pietro. Vă prezentăm în continuare alocuţiunea Sfântului Părinte după traducerea făcută de redacţia română a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Evanghelia duminicii a patra din Advent ne propune din nou relatarea Bunavestirii (Luca 1,26-38), misterul la care revenim în fiecare zi când recităm Angelus. Această rugăciune ne face să retrăim momentul decisiv în care Dumnezeu a bătut la inima Mariei şi, primind „da”-ul ei, a început să ia trup în şi de la ea. Rugăciunea „colecta” din Liturghia acestei duminici este chiar cea care se recită la terminarea antifonului Angelus: „Te rugăm, Doamne, revarsă harul Tău asupra sufletelor noastre, pentru ca noi, care am cunoscut prin vestirea Îngerului întruparea lui Cristos, Fiul tău, să fim duşi, prin Patima şi Crucea lui, la slava Învierii”. Aflându-ne la câteva zile distanţă de Crăciun, suntem invitaţi să ne îndreptăm privirea spre misterul inefabil pe care Maria l-a purtat timp de nouă luni în sânul ei feciorelnic: misterul lui Dumnezeu devenit om. Acesta este primul pilon al Răscumpărării. Al doilea este moartea şi învierea lui Isus, şi aceşti doi piloni inseparabili manifestă un singur plan divin: mântuirea omenirii şi a istoriei asumându-le până la capăt prin preluarea în întregime a întreg răului care le oprimă.
Dincolo de dimensiunea istorică a acestui mister al mântuirii, există o dimensiune cosmică: Cristos este soarele de har care, cu lumina Sa, „transfigurează şi aprinde universul în aşteptare” (Liturghia). Timpul sărbătorii Crăciunului este legat de solstiţiu de iarnă, când zilele din emisfera nordică încep să fie din nou mai lungi. În acest sens, probabil nu mulţi ştiu că Piaţa San Pietro este şi un cadran solar: marele obelisc îşi aruncă umbra de-a lungul unei linii care merge pe sol spre fântâna arteziană de sub această fereastră, şi în aceste zile umbra este cea mai lungă din an. Aceasta ne aminteşte funcţia astronomiei în marcarea timpurilor de rugăciune. Angelus – Îngerul Domnului, de exemplu, se recită dimineaţa, la amiază şi seara. Cu ajutorul cadranului solar, care în vechime servea tocmai pentru a cunoaşte „amiaza adevărată”, se fixau orologiile.
Faptul că tocmai duminică, 21 decembrie, şi chiar la această oră, cade solstiţiul de iarnă, îmi oferă oportunitatea să îi salut pe toţi cei care vor participa în diferite moduri la iniţiativele pentru Anul Internaţional al Astronomiei, 2009, marcând 400 de ani de la primele observaţii făcute de Galileo Galilei cu telescopul său. Au existat practicanţi ai acestei ştiinţe între predecesorii mei de pie memorie, precum Papa Silvestru al II-lea, care a predat astronomie, Papa Grigore al XIII-lea, căruia îi datorăm calendarul nostru, şi Papa Pius al X-lea, care ştia cum să construiască orologii solare. Dacă cerurile, conform frumoaselor cuvinte ale psalmistului, „povestesc slava lui Dumnezeu” (Psalmul 19,2), legile naturii, pe care de-a lungul secolelor numeroşi oameni de ştiinţă ne-au ajutat să le înţelegem mai bine, sunt un mare stimulent pentru contemplarea cu recunoştinţă a lucrărilor lui Dumnezeu.
Să ne întoarcem acum cu privirea spre Maria şi Iosif, care aşteaptă naşterea lui Isus, şi să învăţăm de la ei secretul reculegerii pentru a gusta bucuria Crăciunului. Să ne pregătim să îl primim cu credinţă pe Răscumpărătorul care vine să stea cu noi, Cuvânt de iubire al lui Dumnezeu pentru umanitatea din orice timp.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
