Sfântul Valentin – pretext de dezmăţ?

14.02.2003, Iaşi (Catholica) - Astăzi, 14 februarie, într-un mod cu totul special, numele Sfântului Valentin este auzit şi citit pretutindeni. Deşi sărbătorirea lui s-a mutat la 13 februarie, pentru a face loc patronilor Europei, Sfinţii Ciril şi Metodiu, ziua de 14 februarie pare a se fixa în conştiinţa publicului, sub un nume american, ca ziua îndrăgostiţilor.

Dincolo de titlul pur al zilei, „a îndrăgostiţilor”, ceea ce „celebrează de fapt” este un dezmăţ, nu de puţine ori televizat, în care sexualitatea este pusă pe primul loc. Ar fi multe de spus pe această temă şi despre această zi. Ca reacţie, Catholica vă propune în această zi declaraţia dată de Episcopii catolici din România acum cinci ani cu privire la aşa-numita „zi a îndrăgostiţilor”, pusă în chip blasfemator sub patronajul Sfântului Valentin. Textul a fost preluat de pe situl Diecezei de Iaşi.

„Sfântul Valentin a fost un preot martirizat în chinuri atroce la 14 februarie 270, sub împăratul Aurelian, pentru motivul că a combătut orgiile sexuale legate de cultul zeului Faunus Lupercus.

Din punct de vedere creştin, este o profanare a memoriei unui martir şi a virtuţii castităţii faptul de a pune dezmăţul sexual public sub patronajul unui preot sfânt, martirizat tocmai fiindcă a combătut acest ritual păgân şi a acordat asistenţă spirituală tinerilor trimişi la martiriu, ca unii care refuzau participarea la orgii.

Orice creştin conştient şi responsabil în faţa lui Dumnezeu ştie şi nu poate tolera ca o sfântă taină – ca aceea a Căsătoriei – să fie celebrată batjocoritor în tramvai, în autobuz sau într-o speluncă, sub oficierea ei de către un impostor sardonic, în sfidarea ostentativă a unui sacrament instituit de Isus Cristos, a Preoţiei şi a ofiţerului stării civile. Un creştin onest este convins că orice act sexual în afara căsătoriei este imoral, oricât de răspândit ar fi acest păcat. În consecinţă, nici un creştin nu se poate considera „căsătorit pe două zile” sau îndreptăţit să renunţe la pudoare şi la castitate, în urma unui ritual care frizează obscenitatea şi cinismul.

Reactualizarea, deliberată sau nu, a bacanelei sexuale păgâne, este un atentat împotriva moralei creştine, împotriva sfinţeniei Căsătoriei şi a sănătăţii sociale. Eliberarea de sub comunism nu trebuie confundată cu legitimarea mediatizată a libertinajului, cu încurajarea şi premierea imoralităţii publice.”