Retrospectivă asupra libertăţii religioase din Cuba

04.02.2003, Vatican (Catholica) - După cinci ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în Cuba, restricţiile asupra libertăţii religioase revin, a afirmat Arhiepiscopul de Havana, Cardinalul Jaime Lucas Ortega y Alamino, într-un interviu acordat ziarului italian `Avvenire`.

– După cinci ani de la vizita Papei, s-a schimbat ceva în Cuba?
– Biserica noastră a ieşit din tăcere: prezenţa Papei Ioan Paul al II-lea a făcut ca Biserica să fie cunoscută nu doar lumii, ci şi poporului cubanez. Mulţi au descoperit sau redescoperit credinţa ca o realitate vie şi toţi au privit acele zile ca o oportunitate pentru a-şi manifesta cele mai profunde sentimente cu mare bucurie şi libertate. Toate acestea au lăsat o amprentă.

Dacă analizăm, în schimb, relaţiile dintre stat şi Biserică, nimic nu s-a schimbat. Până şi astăzi Biroul pentru Probleme Religioase depinde de Comitetul Central al Partidului Comunist şi îşi exercită activitatea de control atât la nivel naţional cât şi local.

Este o realitate: în Cuba, Biserica este foarte limitată şi adesea ignorată de autorităţi.

– Dar nu mai există anumite limitări, începând cu Crăciunul, care a fost recunoscut drept sărbătoare.
– Da, slavă Domnului, acest lucru a fost menţinut. Dar apoi, ca o reacţie la aerul proaspăt adus de Sfântul Părinte, a început un proces de întoarcere la ideologie, care puţin câte puţin a devenit din ce în ce mai insistent, cu o propagandă ca în vremurile de dinainte, care păreau a fi depăşite.

– Înseamnă că s-a dezlănţuit o campanie antireligioasă?
– Nu, Biserica nu este atacată, nu în mod direct. Dar există o întoarcere la ideea de revoluţie pentru care omul trebuie să îşi dea sufletul şi să sacrifice totul.

Este evident că creştinul se află în conflict cu această concepţie totalizatoare. Aceasta este urmată de o luptă tăcută împotriva Bisericii, considerată ca o entitate privată, un eveniment marginal, care poate să răpească revoluţiei putere şi energie. În acest sens, este privită întotdeauna cu un fel de indiferenţă.

– „Fie ca lumea să se deschidă spre Cuba şi Cuba să se deschidă spre lume”, a fost invocaţia cunoscută a Papei. S-a întâmplat ceva de genul acesta?
– Imediat după vizita Papei, mulţi şefi de state au venit la Havana şi unele ţări au reînnoit relaţiile diplomatice cu Cuba. Era logic să sperăm că şi Cuba se va deschide spre lume.

Orizontul comercial a fost lărgit oarecum, dar nu cred că Papa s-a referit la acest lucru. El sublinia, mai degrabă, nevoia Cubei de a se deschide spre lumea din Vest, spre civilizaţia creştină căreia îi aparţinem. În plus, Cuba trebuia să se deschidă spre interiorul ei, printr-un dialog cu societatea, aşa cum cere adesea în mod deschis Conferinţa Episcopilor Catolici din Cuba.

– Dar, totuşi…
– Totuşi, a avut loc un regres, s-au făcut paşi înapoi, şi în sectorul economic. Întreprinderile mici şi individuale şi afacerile de familie care au fost permise în anii următori au fost împovărate cu taxe mari şi împinse spre ilegalitate. Şi continuă fuga din ţară cu orice mijloace posibile.

– Aţi putut vorbi despre aceste lucruri cu Fidel Castro?
– După vizita Papei, l-am întâlnit doar o dată pe preşedinte, în 2001. I-am cerut lucruri foarte concrete, ca de exemplu sprijinirea operelor caritabile şi intrarea persoanelor consacrate străine pentru a activa în pastoraţie. S-a notat o creştere deosebită a numărului lor după vizita Sfântului Părinte, dar în ultimii trei, patru ani numărul lor continuă să fie practic acelaşi.

– Dumneavoastră aţi menţionat adesea dreptul/obligaţia Bisericii de a educa. Care este situaţia?
– Biserica nu are acces la educaţie, aceasta fiind considerată misiunea exclusivă a statului. Autorităţile nu vor să vorbească despre acest subiect. Acelaşi lucru se întâmplă cu mass-media: nu avem acces, cu excepţia unor foarte puţine ocazii cu caracter celebrativ, de exemplu, cu ocazia sărbătorii Crăciunului. Nu există informaţie despre activitatea Bisericii, cu excepţia câtorva ştiri scurte despre Papa. Este ca şi cum Biserica nu ar exista în Cuba.

– Aşadar, speranţele de acum cinci ani au fost înşelate?
– Nu am această senzaţie. Vizita Papei a atins inimile cubanezilor şi a îndepărtat acel văl de întuneric care acoperise Biserica timp de mulţi ani. Poate că cei care se aşteptau la schimbări mari la nivel politic sunt dezamăgiţi. Personal, nu am avut astfel de aşteptări.

– Ceva se schimbă totuşi la acest nivel. Din iniţiativa câtorva catolici, a luat fiinţă Varela Plan, care cheamă la un referendum popular pentru o tranziţie democratică. Ce credeţi despre acest lucru?
– Liderul acestei mişcări [Oswaldo Paya] este un catolic convins, care îşi trăieşte apartenenţa la Biserică în mod fidel. L-am felicitat în decembrie, când Parlamentul European l-a distins cu Premiul `Sakharov`, deoarece a practicat întotdeauna libertatea de conştiinţă în ciuda multor dificultăţi. El nu propune metode violente, şi nici nu predică duşmănia.

Totuşi, acest lucru nu înseamnă că Biserica sprijină mişcarea lui mai mult decât alta. Astăzi există câteva grupuri de opoziţie în Cuba, şi nu este misiunea Bisericii să dea indicaţii politice.