Interviuri aniversare: pr. Benone Farcas

23.01.2003, Washington (Catholica) - Un alt interviu luat peste ocean, de această dată cu pr. Benone Farcas, aflat acolo la studii. Fără a fi un abonat al serviciilor prin email, pr. Benone urmăreşte Catholica exclusiv de pe Internet.

– Vă rugăm să vă prezentaţi pentru cititorii noştri.
– Sunt un preot al Diecezei de Iaşi, şi din toamna anului 1998 student la Facultatea de Drept Canonic a Universităţii Catolice Americane din Washington, DC, o universitate cu tradiţie academică îndelungată şi care oferă condiţii de studiu excelente. Locuiesc aici în Theological College, un seminar interdiecezan unde sunt formaţi candidaţii la preoţie provenind din mai multe dieceze din Statele Unite. Alături de ei se află şi un mic grup de preoţi din diferite ţări din Estul Europei: România, Croaţia, Slovacia, Lituania etc. Înainte de a veni aici am activat în Dieceza de Iaşi şi, ulterior, în Dieceza de Chişinău.

– Cum se vede din SUA Biserica Catolică din România?
– Depinde de ochiul care o priveşte. Catolicii americani nu ştiu prea multe despre catolicii din România; nu sunt foarte mulţi aceia care cunosc viaţa creştină catolică de la noi din ţară. De altfel, cred că şi reciproca este valabilă. Ceea ce surprinde – sper ca cei care trăiesc experienţe similare să poată confirma – este faptul că fiind membrii aceleiaşi familii, al cărui cap este Cristos, promovând aceleaşi valori şi străduindu-ne să trăim aceeaşi Evanghelie, toate acestea fac ca viaţa de credinţă a creştinilor catolici de aici să fie foarte asemănătoare cu cea a catolicilor români. Nu mă refer la aspectele sociale, economice sau politice, ci la trăirea efectivă a credinţei mai ales în societate şi viaţa de familie. Este surpinzător să constaţi că împărtăşim, cu mici diferenţe, aceleaşi bucurii şi satisfacţii, aceleaşi preocupări şi deziluzii, aceleaşi speranţe şi proiecte de viitor.

Cum văd eu viaţa Bisericii din România? Deşi sunt departe, rămân un fiu al Bisericii noastre locale şi încerc să menţin o legătură vie cu ea. Unul dintre mijloacele prin care reuşesc aceasta este să fiu mereu la curent cu evenimentele care au loc în diferitele dieceze şi eparhii din ţară prin intermediul informaţiilor oferite atât de situl dumneavoastră cât şi de alte surse. În felul acesta îmi fac o imagine de ansamblu care este completată apoi cu detalii oferite de corespondenţa personală. În plus, am avut privilegiul de a mă întoarce acasă în fiecare vacanţă de vară, şi astfel am putut constata cu proprii mei ochi cum Biserica a crescut. Este ca şi cum ai vedea un copil după un an de zile. Te minunezi cât de mult a crescut, te bucuri de evoluţia lui, dar în acelaşi timp eşti preocupat de exigenţele crescânde, de crizele pe care trebuie să le înfrunte, de numeroasele provocări cărora trebuie să le facă faţă, de durerile pe care le experimentează.

– Cum aţi descoperit Catholica, şi care sunt secţiunile Dvs. favorite?
– Am cunoscut Catholica prin intermediul părintelui Cornel Cadar de la Iaşi, care mi-a comunicat apariţia acestei pagini la scurt timp după ce aţi deschis-o, şi de atunci o vizitez aproape în fiecare zi. Am preferat să nu primesc ştirile prin e-mail, tocmai pentru a mă expune tentaţiei de a „răsfoi” şi celelate secţiuni. Pe lângă ştiri, pe care le urmăresc cu fidelitate, apreciez foarte mult colecţia de documente, care alături de biblioteca oferită de pagina web a Diecezei de Iaşi şi de Greek-Catholic.ro constituie un adevărat tezaur care sper să crească continuu.

Consider că munca pe care o depuneţi pentru realiza, menţine şi perfecţiona această pagină se încadrează în mai larga activitate de evanghelizare a Bisericii. Prin pagina dumneavoastră aruncaţi „sămânţa” Cuvântului pe care Dumnezeu o va face să crească şi să dea rod. Nu ştiu cât din acest rod este vizibil acum, dar eu sunt convins că el există deja. De aceea, nu pot decât să vă îndemn să vă fiţi mereu deschişi Duhului care vă inspiră în activitatea dumneavoastră, şi să vă doresc mult curaj.