Lumina lui Cristos străluceşte şi astăzi pentru noi

05.01.2003, Vatican (Catholica) - Astăzi, în duminica a II-a după Crăciun, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea le-a adresat câteva cuvinte credincioşilor şi pelerinilor adunaţi în Piaţa Sfântul Petru pentru a se ruga împreună cu el rugăciunea mariană `Angelus`.

1. Liturghia din această duminică ne propune din nou, în prologul Evangheliei după Ioan, misterul sublim al întrupării Cuvântului veşnic, venit să locuiască între noi.

   Evanghelistul scrie: „În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor”, care „luminează în întuneric, şi întunericul n-a cuprins-o” (Ioan 1,4-5). Totuşi, celor care au primit-o li s-a dat „putinţa să devină fii ai lui Dumnezeu” (cfr. v. 12). Şi încheie cu această afirmaţie solemnă: „Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut: Fiu Unul-Născut, care este la sânul Tatălui, el ni l-a dezvăluit” (v. 18).

   Aceste cuvinte, deşi răsună în inima Bisericii de peste două mii de ani, îşi păstrează întreaga noutate şi actualitate. În Isus, Fiul Unul-Născut al Tatălui, Dumnezeu se revelează şi împărtăşeşte pe deplin viaţa sa fiecărei fiinţe umane care îl recunoaşte ca Mântuitor. Pruncul născut la Betleem este cu adevărat ‘concetăţeanul` fiecărei persoane, care se naşte pe faţa pământului.

2. De aceea, este şi ‘contemporanul’ nostru. Darurile Domnului nu apun niciodată. Iată vestea de bucurie a Crăciunului: lumina divină, care a inundat inima Mariei şi a lui Iosif, şi care a călăuzit paşii păstorilor şi ai Magilor, străluceşte şi astăzi pentru noi.

   Drama constă în faptul că Cristos-lumină a lumii este de mulţi necunoscut, de alţii nu e ascultat, ba chiar este refuzat. În societatea noastră este din păcate prea răspândită o cultură impregnată de egoism şi închisă faţă de cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu. Este o cultură care, refuzând de fapt o referinţă solidă la transcendenţa divină, produce rătăcire şi nemulţumire, indiferenţă şi singurătate, ură şi violenţă. Cât de urgent este aşadar să mărturisim cu bucurie unicul mesaj al mântuirii, vechi şi totodată nou, al Evangheliei vieţii şi a luminii, a speranţei şi a iubirii!

3. Maria, Steaua evanghelizării, pe care o invocăm cu încredere, să ne sprijine mereu ca să rămânem fideli vocaţiei creştine şi să putem împlini aspiraţiile de dreptate şi pace, pe care le trăim cu atâta ardoare la începutul acestui nou an.

   Vă doresc tuturor o duminică liniştită, iar pentru mâine, o frumoasă sărbătoare a Epifaniei.