Noul an va însemna pentru Sfântul Părinte jubileul pontificatului său

30.12.2002, Vatican (Catholica) - Papa Ioan Paul al II-lea va celebra în anul 2003 cel de-al 25-lea an de pontificat, ceea ce va face din 2003 un an jubiliar pentru Episcopul Romei. Asupra acestui eveniment a reflectat Cardinalul Paul Poupard, preşedintele Consiliului pentru Cultură, invitat de Radio Vatican.

– Este sigur că în 25 de ani lumea s-a schimbat în mod radical, şi din multe puncte de vedere. La unele din schimbările epocale, de altfel, a contribuit în mod decisiv Sfântul Părinte prin magisteriul său, prin voinţa sa deosebită de a dialoga şi de a se întâlni cu toate popoarele şi culturile din lume, exprimată îndeosebi prin numeroaseele sale călătorii apostolice. Căderea Zidului Berlinului, a blocului Ţărilor foste comuniste, cu apropiata extindere a Uniunii Europene la multe din aceste ţări este poate evenimentul care dovedeşte mai mult decât orice acţiunea de schimbare istorică voită de Pontif. Europa de la Yalta s-a sfârşit şi e înmormântată, iar acum se prifilează o nouă Europă Tertio millennio ineunte.

– În această lume – ar trebui adăugat – din ce în ce mai globalizată, Papa Ioan Paul al II-lea, pe urmele predecesorului său, Papa Paul al VI-lea, a lucrat pentru ca Biserica să fie din ce în ce mai mult cu adevărat universală şi catolică. Prin călătoriile sale, prin Sonoadele continentale, prin instaurarea relaţiilor diplomatice cu numeroase ţări, şi nu în ultimul rând canonizând sute de sfinţi de pe toate continentele, face în aşa fel încât Biserica să poată vesti tot mai mult Evanghelia în fiecare colţ de lume, în fiecare cultură…
– Tocmai pentru cultură, Papa Ioan Paul al II-lea a manifestat o atenţie deosebită încă de la începutul pontificatului său, asta deoarece pe acest teren se joacă – a scris şi a afirmat în repetate rânduri – destinul şi viitorul omenirii. O omenire încetrcată atât de greu, astăzi. Iată, în acest sector al culturii, crearea Consiliului Pontifical pentru cultură acum douăzeci de ani, unificarea cu Consiliul Pontifical pentru necredincioşi, de acum zece ani şi, aş spune, punerea în practică şi astăzi a constituţiei Gaudium et Spes, a Conciliului, despre raportul dintre credinţă şi cultură”.

– Se profilează o nouă generaţie de tineri care adesea par o planetă care trebuie descoperită, cu modurile lor atât de diferite de a trăi viaţa şi de a se relaţiona cu aproapele. Acestor tineri, Sfântul Părinte le propune mesajul Evangheliei, cumarea exigenţă evanghelică şi totodată mare încredere, mare speranţă în aceşti „străjeri ai dimineţii”, aşa cum i-a numit el…
– În toate acestea, s-ar putea recunoaşte un fir roşu pentru a înţelege întreg magisteriul Sfântului Părinte de-a lungul acestor douăzeci şi cinci de ani, şi aş spune că acest fir roşu este omul, fiinţă culturală, contemplat şi iubit în lumina Evangheliei lui Cristos care-l revelează pe om sieşi: acesta este un concept al constituţiei Gaudium et Spes, pe care Sfântul părinte a citat-o de sute de ori în aceşti ani. Cristos, omul, cultura alcătuiesc un trio mereu îmbogăţit de-a lungul acestor douăzeci şi cinci de ani de pontificat; este o perspectivă de credinţă a Sfântului Părinte situată în dimensiunea culturală a omului, despre care a vorbit cu entuziasm şi claroitate în timpul vizitei sale la Unesco, aşa cum a avut privilegiul să amintească la Paris în sediul renumit al Unesco, cu ocazia aniversării a cincizeci de ani de prezenţă a Sfântului Scaun caobservator permanent.

– Desigur, am rămas cu toţii impresionaţi de mnumeroasele intervenţii ale Suveranului Pontif în aceste ultime luni, referitor la patrimoniul cultural al continentului european, plasmuit de secole de creştinism…
– Nu este nici o neînţelegere atunci când Papa aminteşte patrimoniul creştin al Europei, nu este nici o umbră şi nici o încercare de hegemonie culturală sau religioasă, şi nici măcar o voinţă de sacralizare a unui trecut îndepărtat. Însă, atrăgând din nou atenţia asupra rădăcinilor creştine ale Europei, Papa se gândeşte mai ales la bărbaţii şi femeile din Europa din acest început de mileniu, deoarece consideră că numai aceste rădăcini creştine pot alimenta viaţa europenilor angajaţi în contruirea unei case comune. Papa Ioan Paul al II-lea doreşte ca această casă să nu fie doar o comunitate economică sau politică, ci o comunitate cu adevărat demnă de persoana umană, adică o casă care să aibă temelii solide – aşa cum a amintit în mesajul său pentru 1 ianuarie – temelii trasate deja acum 40 de ani de predecesorul său Papa Ioan al XXIII-lea în „Pacem in Terris”, şi care trebuie să fie o mare credinţă în Dumnezeu şi încredere în om.