Laici şi consacraţi împreună în faţa provocărilor Mileniului III
03.12.2002, Roma (Catholica) - Cea de a 61-a Adunare Semestrială a Uniunii Superilor Generali (USG) desfăşurată la Roma, la Casa Salezienilor în perioda 27-30 noiembrie 2002, a avut ca temă „Laici şi consacraţi împreună în faţa provocărilor Mileniului III”.
Pentru prima oară, dată fiind tema, la Întâlnirea persoanelor consacrate au fost invitaţi şi reprezentanţi ai asociaţiilor şi mişcărilor de laici active în Biserica Catolică, tocmai pentru a găsi căi comune care să fie urmate în vederea realizării unei noi evanghelizari şi a unei implicări comune solidare în viaţa Bisericii. Din România, ca reprezentantă a ACI, a participat Oana Tuduce, din Eparhia de Oradea.
În cuvântul de deschidere, fr. Alvaro Rodriguez Echeverria, preşedintele USG, l-a citat pe Sfântul Părinte, care în „Christifideli Laici”, afirma: „Credincioşii laici, uniţi cu preoţii şi consacraţii, constituie unicul popor al lui Dumnezeu şi Corpul lui Cristos”. (CL 28) „Cu toţii şi fiecare lucrăm în unica şi comuna vie a lui Dumnezeu cu carisme diverse şi complementare.” (CL 55)
Au participat 128 de superiori ai ordinelor religiose consacrate (doar masculine) şi 48 de laici reprezentând 15 asociaţii şi mişcări laicale catolice, cum ar fi: Acţiunea Catolică Italiană, Comunione e Liberazione, Comunitatea Sant`Egidio, Comunitatea Beatitudinilor, Mişcarea Focolară, Mişcarea Salesiană, Comunitatea din Arche, Cuvântul Vieţii, Ordinul Franciscanilor Seculari, altele.
După relatările făcute de diferite personalităţi, printre care şi Andrea Riccardi, fondatorul Comunităţii Sant`Egidio, participanţii s-au împărţit în grupuri de discuţii în care au atins probleme de genul: Ce se poate face impreuna? Ce dificultăţi întâlnim? Este posibilă o implicare comună solidară?
Printre dificultăţile enumerate au fost: sărăcia, pesimismul, individualismul, crizele interne din cadrul Bisericii şi apoi în cadrul fiecărei asociaţii sau ordin călugăresc. S-a ajuns la concluzia că o implicare comună nu numai că este necesară, dar şi urgentă. „Timpul trece şi lumea arde” (spunea un participant), vocea păcii se aude din ce în ce mai slab, creştinismul pierde membrii (Enciclopedia Creştină editată de Oxford University Press, arată că în fiecare an 16,5 milioane de creştini trec la alte religii necrestine), numărul aderenţilor la islam este în creştere în fiecare an, există o tendinţă de a crede dar fără a aparţine. Tinerii nu primesc o formare adecvata în spiritual credinţei catolice. Tendinţa unei societăţi consumiste este de a nu aparţine doar unei religii, ci de a lua ceea ce este mai bun din fiecare şi a prepara apoi reţeta pentru o viaţă cât mai fericită şi fără probleme.
S-au enumerat ca soluţii: o reconciliere pe baza unui dialog cu adevărat eficient, renunţarea la prejudecăţi şi colaborarea fără a încerca integrarea partenerilor în anumite sisteme fixate, comunicarea socială, recunoaşterea greşelilor şi flexibilitatea. În opinia participanţilor, această întâlnire a constituit cu adevărat un exemplu de colaborare, de muncă comună, de parcurgere împreuna a unui drum comun. Se speră ca pornind de la astfel de întâlniri la nivel naţional, să se organizeze şi la nivele locale astfel de iniţiative în care preoţi, laici şi persoane consacrate să acţioneze împreună, să colaboreze ca „muncitori în aceeaşi vie, toţi membri ai poporului lui Dumnezeu.” (CL 55)
