LC: Paul, revoluţionarul (I)
04.12.2008, Roma (Catholica) - Din 29 iunie 2008 este în desfăşurare Anul Paulin, cu manifestări, conferinţe, întâlniri şi celebrări liturgice care se succed în toate bisericile din lume pentru a aminti cei 2000 de ani de la naşterea sfântului apostol Paul, cel mai mare misionar din toate timpurile. La Roma l-am întâlnit pe Mons. Romano Penna, considerat unul dintre cei mai mari experţi ai vieţii şi operelor lui Paul din Tars. Apostolului neamurilor el şi-a dedicat viaţa de cercetător, de profesor universitar, publicând diferite cărţi care se remarcă prin rigurozitate ştiinţifică şi expunere pasionată, făcută cu un limbaj captivant şi modern.
Sunt fundamentale exegezele sale la diferitele Scrisori ale apostolului, îndeosebi trei volume mari despre Scrisoarea către Romani, şi frumoasa sa lucrare „ADN-ul creştinismului”. Pentru cei 70 de ani ai săi, cei mai însemnaţi biblişti din lume au colaborat la redactarea unui volum de 500 de pagini care se intitulează: „Noul Testament: teologii în dialog cultural. Scrieri în onoarea lui Romano Penna la împlinirea vârstei de 70 de ani”. Interviul care urmează a apărut în numărul pe noiembrie 2008 al revistei Lumea Catholica, în traducerea pr. Mihai Pătraşcu.
– Profesore, se cunoaşte data exactă a naşterii sfântului Paul? – Nu. Anul Paulin pe care îl celebrăm este fundamentat pe o ipoteză tradiţională conform căreia Paul s-ar fi născut în jurul anului 8 d.C. Dar este vorba numai de o ipoteză. De altfel, nu se cunoaşte cu precizie nici data naşterii lui Cristos. După mine, Paul era de aceeaşi vârstă cu Isus.
– Unde s-a născut? – La Tars, capitala Ciliciei, din părinţi evrei de factură fariseică. Faptele Apostolilor îl califică cetăţean roman şi el însuşi spune că era cetăţean roman din naştere. Pentru aceasta, alături de numele iudaic de Saul avea şi numele roman de Paul.
– Aparţinea unei familii bogate? – Într-o scrisoare a sa, el spune că îşi câştiga traiul confecţionând corturi. În general, în acel timp, copiii învăţau o meserie de la tată şi se deduce că tatăl lui Paul se ocupa cu acea muncă. Era vorba de o meserie normală, din popor, care-i permitea să trăiască şi să-şi întreţină familia, nimic mai mult.
– Ce tip de educaţie a primit în familie? – Părinţii lui Paul erau evrei din diaspora, adică evrei care, constrânşi de persecuţii sau din alt motiv, au emigrat departe de ţara lor, dar care au rămas fideli faţă de tradiţiile lor. Paul a fost circumcis, educat şi instruit în respectarea legii mozaice. Dar Tarsul fiind un oraş „cosmopolit”, atunci când ieşea din casă, copilul respira o atmosferă elenică şi deschisă la diferite culturi. În familie, vorbea ebraica şi aramaica, dar afară vorbea greaca. Deci a crescut cu o mentalitate deschisă. Cel puţin până la vârsta de 12-13 ani.
– Şi după aceea? – La vârsta aceea s-a mutat la Ierusalim pentru a se dedica total studiului Torei, sub conducerea rabinului Gamaliel cel bătrân, un rabin celebru. Din acel moment, interesul său intelectual s-a oprit exclusiv la Legea ebraică şi la cultura israelită.
– În scrierile lui Paul, sau ale contemporanilor săi, se găsesc aluzii şi date utile pentru a ne face să înţelegem care era aspectul său fizic? – Avem o descriere fizică a lui Paul, citată des. Spune că era scund, gras, cu picioarele arcuite, cu sprâncenele unite, şi că totuşi semăna cu un înger. Dar este târzie, de la sfârşitul secolului al II-lea. Iconografia tradiţională îl prezintă cu barbă, chel, dar aceasta depinde de un model care s-a impus după secolul al III-lea şi care reprezenta figura filozofului. În a doua Scrisoare către Corinteni, Paul spune că „nu ştie să vorbească” şi unii au propus ipoteza că era bâlbâit. În Scrisoarea către Galateni spune: „Eraţi gata să-mi daţi ochii”, şi unii au crezut că avea probleme cu vederea. Eu consider că sunt fraze care trebuie înţelese numai în sens metaforic. Ştim că în viaţa sa a înfruntat nenumărate dificultăţi: privegheri, posturi, frig, trei naufragii, mii de kilometri parcurşi pe jos, a fost bătut cu pietre, de cinci ori a fost biciuit de evrei, de trei ori a fost bătut cu vergi de romani, închis pentru perioade lungi: din toate acestea se deduce că avea un fizic excepţional, o voinţă de fier şi o capacitate extraordinară de adaptare.
– Din scrisorile sale se poate deduce temperamentul său? – Faptul că înainte de evenimentul de la Damasc a exercitat o presiune persecutoare îndârjită faţă de comunitatea creştină spune mult despre temperamentul său înfocat. El îşi dăduse seama că figura lui Cristos putea pune în criză unele date constitutive ale iudaismului, deci îi persecuta în mod puternic şi dur pe creştini. Ar putea fi asemănat cu un „taliban” al timpului. Dar apoi, după Damasc, a fost marea schimbare.
A continuat să aibă un caracter puternic, care se putea exprima cu tonuri foarte aspre, dure, dar în acelaşi timp adesea cu tonuri foarte afectuoase, dulci, gentile, aproape feminine. El însuşi se aseamănă cu un tată şi chiar cu o mamă. Psihologia lui este una complexă, cu multe aspecte, foarte bogată. În Scrisoarea către Romani spune clar că trebuie primiţi toţi, trebuie să existe înţelegere cu toţi, trebuie acceptaţi şi cei care gândesc altfel. Există un irenism, un simţ al primirii, al reciprocităţii, care este într-adevăr evanghelic.
