Conciliul Vatican II – o „busolă” sigură
13.10.2002, Vatican (Catholica) - Preaiubiţi fraţi şi surori!
-
Am avut bucuria, în aceste zile, să îl primesc pe Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Faţă de el, şi faţă de toţi cei care l-au însoţit, reînnoiesc recunoştinţa mea vie pentru această atât de plăcută vizită. Ea mi-o aminteşte pe cea pe care Dumnezeu mi-a îngăduit să o fac la Bucureşti în mai 1999. Din aceste întâlniri a izvorât o dorinţă sinceră de unitate. „Unitate”, am auzit proclamându-se de către tinerii din Bucureşti; „Unitate”, am auzit repetându-se în Piaţa Sfântul Petru lunea trecută, la prima mea întâlnire cu dumneavoastră.
-
Această sete de deplină comuniune între creştini a primit un impuls important de la Conciliul Ecumenic Vatican II, care a dedicat chiar ecumenismului unul dintre documentele sale cele mai semnificative, decretul Unitatis redintegratio.
Acum două zile s-au împlinit patruzeci de ani de la deschiderea acelei istorice adunări, convocată la 11 octombrie 1962 de către Papa Ioan al XXIII-lea, pe care astăzi îl cinstim ca Fericit. Am avut harul de a participa şi eu la aceasta şi păstrez de atunci în suflet amintiri preţioase şi de neuitat.
În Discursul de deschidere, Papa Ioan, plin de speranţă şi de credinţă, i-a îndemnat pe Părinţii Conciliari ca pe de o parte să rămână fideli tradiţiei catolice, iar pe de alta să o propună din nou într-un mod adaptat la timpurile noi. Într-un anumit fel, ziua de 11 octombrie de acum patruzeci de ani a marcat începutul solemn şi universal a ceea ce numim „noua evanghelizare”.
-
Conciliul a reprezentat oarecum „poarta sfântă” a acelei noi primăveri a Bisericii care s-a revelat în Marele Jubileu al Anului 2000. De aceea, prin Scrisoarea Apostolică Novo millennio ineunte am cerut Comunităţii ecleziale să ia din nou în mâini documentele conciliare, care „nu îşi pierd nici valoarea, nici strălucirea”. Ele trebuie cunoscute şi însuşite, ca „texte calificate şi normative ale magisteriului, în cadrul Tradiţiei Bisericii” (cfr nr. 57). Aceste documente le încredinţasem deja în mod simbolic generaţiilor viitoare, cu ocazia zilelor jubiliare ale Apostolatului Laicilor.
Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu şi a Bisericii, să ne ajute să înţelegem că în Conciliu ne este oferită nouă tuturor „o busolă sigură pentru a ne orienta pe drumul secolului care începe” (ibidem).
